Bun-simț, indiferență și altă virtute

E un soare dogoritor deasupra capetelor noastre. Pe cer, flacăra roșie promite să topească aproape tot. Poate, chiar si pe noi. Care parte? Cea care ține de umanitatea noastră.
De cate ori ați adus un zâmbet pe chipul celui care va era alături? De multe ori veți zice… cu cadouri, cu orice poate cumpăra afecțiune. Dar mă refer aici, la zâmbetul pur, din inimă ..care poate transmite doar sinceritate și bucurie. Și lucrurile acestea le aduc doar lucrurile imateriale dăruite de ceilalți precum ..o îmbrățișare de la un prieten, prezența părintelui la o aniversare a copilului, lucrurile practice, simple , de fiecare zi.
În locul acestora tehnologia , ia o tot mai mare amploare. Ne înstrăinam de noi înșine, din ce in ce mai mult. De ce? Care este scopul? Nu-l pot vedea. Cel puțin nu în ochii unui mic copil ce încă așteaptă siguranța pe care i-o poate oferi un părinte.
Lucrurile astea dispar, iar noi devenim tot mai reci. Tari ca o stânca care , deși “bătuta” de vânt, rezistă. Si putem fi eroi cu toții, dar nu mișcam un deget pentru asta, deoarece suntem “stânca”, iar neutralitatea emoțiilor ne caracterizează.
Și totuși natura are și alte elemente frumoase.
Zâmbetul, dragul de el, este din ce în ce mai des doar masca amabilității pe care am fost educați să o deținem. O prefăcătorie, pe care o parte din oameni renunță să o mai folosească.
Și ce se întâmplă atunci? O ploaie de ofense aduse viselor care nu pot fi transformate în realitate. Un zid pe care îl construim pentru a-i lăsa pe ceilalți afara. Și suntem bine-mersi.
Egoism și nu bucurie. Daca ne-am împărtăși latura umana ca pe o binecuvântare între noi toți, atunci poate lucrurile ar lua o altă turnură. Și nu ar mai exista legende, ci zile în care totul merge bine și suntem fericiți pe deplin.
Zâmbiți-vă vouă, dar zâmbiți și celorlalți. Oferiți-va vouă totul, dar dăruiți și celorlalți.
Considerați viața ca un tren, iar fericirea , biletul. Sunteți dispuși să călătoriți clandestin, cu temeri ca bagaje?
Maria Leonte