– Traian Breabăn este șerif în Florida, dar nu a uitat nici o clipă că a plecat din Bucovina
– A plecat în America în 1997, în baza unui contract, pentru a lucra ca bodyguard profesionist la un om de afaceri
– Pentru început a lucrat la New York, apoi a plecat la Florida, loc unde a întâlnit-o și pe soția sa, Cari. S-a stabilit acolo și după câteva meciuri mai puțin importante a intrat, din anul 1998, în circuitul Extrem Challenge
– A absolvit în anul 2003 Academia de Poliție – Miami Police Academy, a lucrat doi ani ca polițist în Miami, după care a candidat și a fost ales ca șerif la Broward County, la aproximativ o sută de kilometri de Miami
Este un tip extrem de modest chiar dacă e de patru ori campion mondial. A plecat în urmă cu aproape opt ani din țară și a demonstrat că se poate…Traian Breabăn este șerif în Florida, dar nu a uitat nici o clipă că a plecat din Bucovina. Soția lui, Cari, este o americancă sută la sută care a învățat să gătească sărmăluțe, mititei dar și „mămăliga”…
Traian Breabăn s-a născut la 10 septembrie 1966 la Marginea. În anul 1985 a plecat în armată la Regimentul de Gardă din București și s-a întors doi ani mai târziu. „Flacăra” din Decembrie ”89 l-a îndemnat să plece în Capitală și acolo a prins zilele Revoluției. Apoi a fost încadrat la subunitatea „Misiuni Speciale”, unde a activat până în anul 1997.
– 60 de meciuri ca profesionist
„Am început să practic sport, mai exact karate, la începutul anilor ”80 și cred că am obținut șase sau șapte titluri naționale. Eu nu am stat numai la un stil, și îmi aduc aminte de perioada cît am stat la „Misiuni Speciale”, când am participat la tot felul de competiții, chiar și de judo. Generalul, șeful nostru de acolo, îmi spunea „ trebuie să participi și să nu aud că nu ai câștigat!”. Așa că mă pregăteam de fiecare dată și câștigam.
„În anul 1997 mi-am dat demisia de la „Misiuni Speciale” și am plecat, în baza unui contract, în America pentru a lucra ca bodyguard profesionist la un om de afaceri. Plecarea nu a însemnat renunțarea la sport pentru că deja obținusem un titlu mondial la Las Vegas și un titlu de vicecampion european. Pentru început am lucrat la New York, unde nu a fost nimic deosebit, apoi am ajuns la Florida, loc unde am întâlnit-o pe viitoarea mea soție, pe Cari. M-am stabilit acolo și după câteva meciuri mai puțin importante am intrat, din anul 1998, în circuitul Extrem Challenge, care este cel mai „tare” circuit de acolo. Prea mulți oameni nu ajung aici pentru că acest circuit implică trei discipline. Aici, pe parcursul mai multor reprize, se trece de la full contact la box thailandez și în cazul în care nu se ajunge la k.o. urmează alte două reprize de luptă, aproape fără nici un fel de restricții. însă rar se ajunge până la repriza finală pentru că aproape de fiecare dată unul dintre concurenți pierde prin k.o. Eu o singură dată am ajuns până în repriza a cincea, luptam cu un campion de judo, dar până la final l-am pus „la podea”. De obicei eu închei meciurile în repriza a doua sau a treia. Ca profesionist am avut în jur de 60 de meciuri din care am pierdut de două ori și atunci nu prin knock out, ci prin decizia arbitrului. Este clar că atunci când lupți cu un campion care își pune titlul în joc trebuie să câștigi prin k.o., pentru că decizia arbitrului nu este întotdeauna cea reală, chiar dacă tu ești mai bun. Am pățit acest lucru pe pielea mea, iar a doua oară când am fost învins, am pierdut pentru că adversul mi-a băgat degetele în ochi și m-a accidentat, ceea ce l-a determinat pe medic să oprească meciul.
– Colegii lui l-au acuzat că „i-am învățat să meargă pe jos”
„Am lucrat ca bodyguard pentru VIP- uri din SUA, pentru oameni de afaceri importanți, însă în paralel cu această activitatea sportivă m-am ocupat și de pregătirea mea. Am absolvit în anul 2003 Academia de Poliție – Miami Police Academy – după care am lucrat ca polițist chiar în Miami. Ceva mai târziu, în urmă cu doi ani, am candidat și am fost ales ca șerif la Broward County, la aproximativ o sută de kilometri de Miami. Munca de șerif este destul de dificilă, în condițiile în care ai de a face cu tot felul de oameni certați cu legea, de la hoți sau spărgători de bănci până la traficanți de droguri. Acolo lucrurile stau puțin altfel decât aici și îmi aduc aminte de un moment când colegii mei m-au acuzat că „i-am învățat să meargă pe jos”. Totul a pornit de la o problemă pe care o aveam pe o stradă unde se vindeau droguri și niciodată nu se reușea să se pună mâna pe hoți. Când se apropiau mașinile noastre de zona respectivă cineva de acolo îi anunța pe vânzătorii de „prafuri” și aceștia dispăreau în câteva secunde. Atunci eu am propus ca să ne îmbrăcăm cu altă ținută și să parcăm mașinile undeva mai departe, la șase-șapte străzi de locul în cauză. Reacția lor a fost următoarea : „Cum, noi să mergem pe jos?”. în cele din urmă, într-o noapte, am procedat așa cum am spus eu și am reușit să punem mâna pe traficanții de droguri. Chiar îmi aduc aminte de unul dintre ei care, în timp ce îl încătușam, îmi spunea: „ nu-i corect ce s-a întâmplat, și unde-i mașina?”.
„Pe soția a mea, pe Cari, am cunoscut-o încă de mai mulți ani în urmă. La vremea de atunci era sportivă, era specializată în cursa de 12 miles, adică aproximativ 20 de kilometri, și îmi aduc aminte că o știu încă de pe vremea când alerga zilnic alături de un câine. Acum Cari a învățat multe lucruri despre ceea ce înseamnă România, despre bucătăria de aici, știe să facă sărmăluțe, mici ori mămăliguță și ce este mai important e că îi plac și ei.”
