De Crăciun, fetele noastre ne-au pus sub brad medaliile de bronz. N-ar avea absolut niciun rost să răspundem la acest dar cu un „da, dar…”. Scriu iarăși în ziua meciului, însă de data asta în cunoștință de cauză. Finala mică n-a avut nici pic de suspans, acesta ar fi fost oricum greu de suportat după două meciuri cu prelungiri. Narcisa Lecușanu, prezentă în studioul Dolce, a spus un lucru simplu, că am pierdut semifinala cu Norvegia din întâmplare. Da, obișnuiți să vedem tactică și „furăciuni” peste tot, pierdem adesea din vedere hazardul, cel despre care se spune că nu poate fi antrenat. Să nu uităm că am avut ultimul atac din timpul regulamentar, de fapt un contraatac purtat în criză de timp, faza aducând-o pe Valentina Ardean-Elisei în poziție centrală, dar șutul ei a fost respins printr-un efort extraordinar al portăriței norvegiene. A tras plasat, la bară, poate nu foarte tare, dar ea este extremă, în fișa postului nu forța primează. Poate dacă dădea cu podeaua, mingea ar fi putut să se strecoare în plasă, însă acesta rămâne doar un „dacă”. Așa cum, ceva mai devreme, „dacă” acel șut cu bara al Cristinei Neagu ar fi fost validat… Chiar dacă ne-a durut înfrângerea, să recunoaștem că selecționata Norvegiei n-a fost lipsită de merite. Poate ar trebui să implementăm și noi acea tactică de repunere subită a mingii după gol primit, căci de câteva ori nici nu am apucat să savurăm reluarea unui gol, că mingea deja era în plasa noastră. Până atunci, să apreciem curajul și consecvența antrenorului Tomas Ryde, care scotea portarul la inferioritate numerică, precum și felul uimitor în care s-au gestionat aceste eliminări, pe tot parcursul turneului! Cât despre Cristina Neagu, golgetera și cea mai bună jucătoare a acestui Mondial (chiar dacă nu am confirmarea oficială, lumea știe că așa a fost), cuvintele sunt de prisos.
Acum 10 ani luam argintul, dar fetele erau în lacrimi, acum bronzul le-a înseninat zâmbetul. E paradoxul psihologic al sistemului cu două finale, față de învinsa din finala mare, medaliata cu bronz are satisfacția câștigării ultimului meci. Și, la cum a arătat „marea” finală, mai știm ceva: diferența dintre aur și bronz practic nu există.
