Brazilienii altora

Cred că am mai spus lucrul ăsta, anume că după terminarea partidelor din cele 8 grupe inițiale, mă simțeam epuizat de parcă muncisem neîntrerupt în mină încă de la primul meci. A venit prima întrerupere și m-am trezit oarecum dezorientat, fiindcă bioritmul meu deja era setat pe așezat în fața televizorului cu începere de la ora 17, astfel că nu pricepeam ce fel de zi e aceea când la ora aia nu șutează nimeni în nimic. N-am bănuit atunci că se poate și mai rău, adică să se diminueze și numărul de meciuri disputate zilnic, să crească și durata pauzelor dintre zilele de competiție, iar calculele să-ți arate că mai sunt atâtea partide de disputat, un număr din ce în ce mai mic. Ia socotiți și dv.: după ce am văzut și sferturile, nu ne mai rămân de urmărit decât 4 meciuri, mari și late: două semifinale, meciul pentru trofeul de consolare și finala. Și gata, astfel încât săptămâna viitoare, pe vremea asta, World Cup 2018 va fi doar o amintire, zic eu, plăcută, deși favoriții mei au avut grijă să se care acasă din timp, pentru a urmări în tihnă, la televizor, cu o bere rece pe masă și niscai gagici pe genunchi, meciurile din fazele superioare. N-aș zice că Brazilia a fost cu mult mai slabă decât Belgia, ci poate chiar nițeluș mai bună, dar i-au lipsit niște chestii, și în primul rând… fotbalul brazilian! Iar asta pare a fi devenit o boală cronică. Cred că încă de la vârste fragede, selecția nu se mai face în Brazilia pe tiparele vechi, clasice. Cred că se face în ideea de a produce fotbaliști apți de joc în Europa (unde se vând, evident, cel mai bine), nu neapărat foarte tehnici, ca… brazilienii!, ci bine legați, cu vreo 3 plămâni, dacă se poate, și neapărat muncitori ca stahanoviștii lui Stalin. Inspirație, imaginație, fantezie? Ce să caute astea la brazilieni!? De aici, un joc oarecum tehnic, dar fără pic de strălucire, cu final așteptat: hai acasă, că mai vine un Mondial și în 2022. Paradoxal e că dintre cele 4 rămase, cel puțin două, Franța și Belgia, au în componența fotbaliști incomparabil mai „brazilieni” decât cei din naționala Braziliei. Din ce a rămas, eu țin cu Croația și cu brazilianul ei, Modrici.