Botezul pruncilor

Ca popor creștin, românii își botează copiii în primele luni de viată, dăruindu-le astfel prima taină sfântă. Botezul este numit și „ușa tainelor“, pentru că numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu după dar și putem primi și celelalte Sfinte Taine. Botezul este întemeiat de Mântuitorul prin cuvintele: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh …” (Matei 28, 19).
Cine săvârșește Botezul
Botezul poate fi săvârșit numai de către un preot, la cel puțin opt zile după nașterea pruncului sănătos. Dacă bebelușul este bolnav, slujba se poate face imediat după venirea pe lume. Slujba Botezului se face numai în biserică, anume în pridvor, în pronaos sau într-o încăpere anume rânduită din curtea bisericii. Numai în cazuri cu totul speciale, când pruncul este amenințat să moară, preotul îl poate boteza acasă, la spital sau oriunde ar fi.
Vasul de încreștinare
Vasul pentru Botez, care se cheamă cristelniță, vine de la cuvântul Hristos și se mai numește vas de încreștinare. În primele secole se construiau în curtea bisericii așa-numitele baptisterii, adică clădiri speciale cu un mic bazin de piatră pentru Botez. Cristelnița închipuiește trei lucruri: trupul Bisericii, în care ne naștem din nou; baia duhovnicească, în care ne curățim de păcatul strămoșesc, și mormântul, în care îngropăm pe omul cel vechi din noi, ca să înviem la o viață nouă în Hristos. Apa închipuiește pe Duhul Sfânt revărsat peste lume. Căci apa este baia trupului, iar Duhul Sfânt este baia sufletului. Iar afundarea pruncului de trei ori în apă, în numele Prea Sfintei Treimi, închipuiește șederea lui Hristos trei zile și trei nopți în mormânt.
Untdelemnul sfințit cu care se unge pruncul închipuiește milostivirea lui Dumnezeu pentru om. Suflarea de trei ori a preotului peste apa Botezului este simbolul Duhului Sfânt care vine peste noi la Botez. Tunderea părului noului botezat în chipul crucii simbolizează lepădarea omului vechi și creșterea lui duhovnicească în Iisus Hristos, la o viață nouă, sfântă.
Pânza albă, numită crișmă, în care este înfășurat pruncul după botez, închipuiește curățirea lui duhovnicească după unirea cu Hristos, giulgiul cu care a fost înfășurat Domnul în mormânt și veșmântul luminat cu care se îmbracă omul în clipa Botezului. Iar lumânarea aprinsă, ce se dă pruncului botezat, simbolizează lumina lui Hristos care „luminează tuturor” și ne călăuzește pe calea dreptei credințe.
Numele de botez
Toți sfinții au avut un singur nume, afară de câteva excepții. Așa că e bine ca și copiii să fie botezați cu un nume de sfânt. Cei ce poartă nume de sfinți au în viață și după moarte mare folos și ajutor, căci sfinții cărora le purtăm numele se roagă neîncetat pentru noi și ne ajută în primejdii, în suferință și în ceasul morții. Însă, orice nume ai purta, dacă trăiești creștinește pe pământ, toți sfinții se roagă neîncetat în cer pentru noi și ne ajută pe calea dreaptă a mântuirii.
Cazuri de urgență
În cazuri de mare cumpănă, când nu e un preot prin preajmă, iar viața unui prunc e numărată în clipe, asistentele sau moașele pot îndeplini botezul, la nevoie chiar și cu apă obișnuită, și lumânare. După ce pun numele pruncului muribund, îl botează ele, turnând agheasmă în formă de cruce peste prunc și zicând cuvintele: Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui, Amin; și al Fiului, Amin; și al Sfântului Duh, Amin. Dacă bebelușul supraviețuiște, după ce se face bine, preotul îi face toată slujba Botezului, fără a-l mai afunda în apă în numele Prea Sfintei Treimi, căci Botezul nu se mai repetă.