Bazinul de înot al Școlii Generale nr. 3, în care unii elevi descoperă tainele înotului și ale supraviețuirii în apă, iar alții fac antrenamente pentru performanță, este pe cale să devină o imensă ruină. Chiar dacă a trecut printr-o renovare capitală în urmă cu cinci ani și jumătate, când fostul bazin a fost modernizat, toate eforturile depuse ar putea fi zădărnicite de o „scăpare” a constructorilor, care au distrus vechiul sistem de ventilații, înlocuindu-l cu o „soluție modernă” care nu a funcționat decât o jumătate de an, după care a devenit pericol public.
Pereți măcinați de umezeală
Pe fereastra larg deschisă de la etajul bazinului de înot, aburii ies în vălătuci groși, învăluind un colț al clădirii, pe care tencuiala nouă, frumos colorată, s-a umflat și se desprinde, fiind gata-gata să pice.
Nici la restul ferestrelor situația nu stă mai bine, crăpături mari „ornând” fațada clădirii recent renovate, dar care e măcinată de un inamic aproape invizibil, dar extrem de puternic – umezeala.
Sutele de metri cubi de apă din bazin trebuie menținute la cel puțin 28 de grade Celsius, pentru confortul copiilor care vin acolo să înoate, iar aburul rezultat a luat în stăpânire întreaga clădire.
Îl simți de cum deschizi ușa la intrare, pentru că pe piele ți se formează rapid broboane de apă, de parcă ai asuda instantaneu, fără să depui efort.
Umezeala din aer s-a infiltrat adânc în pereții clădirii, care transpiră prin toți porii, în vreme ce pe alocuri pete negre, de igrasie, se întind cu o repeziciune uimitoare.
„Văruim în fiecare vară, facem reparații, lucrări de întreținere, dar tot ce facem în vară se distruge iarna, când nu mai avem cu ce lupta contra aburului”, spune administratorul școlii, Cristian Popinciuc.
Pe cât de frumos e bazinul de înot la interior, pe atât de periculoasă este forța care îl distruge de la o zi la alta – abur combinat cu vapori de clor și sare. Efectele sunt vizibile pe toți pereții exteriori, măcinați, de pe care bucăți mari de tencuială se desprind, bucată cu bucată.
Sistemul modern de ventilare, un eșec dezastruos
Problemele cauzate de aburii la bazinul de înot al Școlii nr. 3 au început la scurt timp după modernizarea din 2007, când municipalitatea suceveană a investit aici 1,5 milioane de lei.
Soluția găsită de cei care s-au ocupat de lucrare nu a fost deloc una fericită.
„Vechiul sistem a fost înlocuit pentru că nu mai făcea față – centrala de la subsol nu mai funcționa, iar tubulatura de aerisire probabil era învechită. Problema e că a fost înlocuit cu un sistem pe bază de dezumidificatoare, puse pe pereți, care nu au făcut față decât în primii doi ani, apoi a trebuit să le dăm jos pentru că erau un pericol pentru copii, oricând puteau să cadă”, a explicat directorul adjunct Viorel Mihalcea.
De fapt, problemele cu dezumidificatoarele au apărut la numai jumătate de an de utilizare, dar, cârpite și reparate, au mai funcționat încă un an și jumătate, înainte de a fi depozitate la subsolul clădirii, ca fiare vechi.
Pentru ca povestea modernizării bazinului de înot să fie pe deplin o poveste de succes românesc, cei care ar trebui trași la răspundere pentru ineficiența sistemului de aerisire nu mai sunt de găsit.
„Nu mai știu care era termenul de garanție, dar tot nu am fi putut face nimic, pentru că firma care le-a montat a intrat curând în faliment și a dispărut”, a adăugat Viorel Mihalcea.
Înveliș frumos, miez stricat
Problemele cu care se confruntă cei care administrează bazinul sunt abia la început. Aburii groși care învăluie toate încăperile, în combinație cu frigul de afară, duc la formarea unui puternic condens, ale cărui efecte se resimt deja.
„Umezeala din bazin este imensă, cantitatea de vapori rezultată este uriașă și poate afecta în timp rezistența bazinului. În iarna asta deja au început să cadă plăcile de faianță din bazin, din cauza umezelii accentuate”, remarcă directorul adjunct, care speră ca municipalitatea să le dea un răspuns favorabil solicitării de a le fi alocate fonduri de 450.000 de lei, pentru înlocuirea sistemului de ventilație.
„Este o sumă mare cea pe care o solicităm, mai ales acum, în condiții de criză, dar datoria noastră este să spunem ce ne doare și să avertizăm asupra pericolului care există. Un bazin fără ventilație eficientă nu rezistă. Păcat de investiția făcută, care este foarte mare”, a adăugat Viorel Mihalcea.
Până atunci, lupta contra aburului și a condensului se dă cu mijloace rudimentare. La toate geamurile sunt puse prosoape care se îmbibă rapid cu apa ce curge șiroaie pe pereți și pe sticlă.
Pereții acoperiți de apă, picătură lângă picătură, poartă încă urmele ventilației „moderne” – bolțuri mâncate de rugină, care nu mai suportau greutatea instalațiilor ce începuseră să se încline, riscând să cadă în capul celor veniți la înot.
Efectul dezastruos al aburului care stăpânește întreaga clădire este vizibil și pe instalațiile de încălzire, care nu peste multă vreme vor începe să cedeze. Nu doar țevile de căldură, ci și caloriferele sunt vizibil măcinate de rugină, precum și tot ce înseamnă metal și intră în contact cu aburul îngroșat de vapori de clor și sare, astfel încât până și cheile instructorilor de înot au ruginit, măcinate de periculosul amestec din aer.
Efectul aburului asupra sănătății, un mare semn de întrebare
Pe lângă efectele vizibile ale acțiunii aburului și umezelii asupra clădirii, un mare semn de întrebare se ridică în privința sănătății celor care vin la înot acolo, dar, mai ales, a celor care își petrec acolo întreaga zi de muncă.
Clorul utilizat la dezinfectarea apei este evaporat în atmosferă și cum nu este evacuat, poate fi o problemă pe termen lung, pentru sănătatea celor care își petrec timpul acolo.
„În lipsa ventilației din bazinul de înot există foarte multă umezeală, care dăunează în primul rând sănătății elevilor și a profesorilor. Când geamurile sunt închise abia putem respira, când le deschidem tot curentul care vine de sus dăunează și mai mult”, spune Bogdan Dișcu, instructor de înot la Școala 3.
În condițiile în care încasările de la bazinul de înot sunt folosite pentru plata utilităților (căldură, apă, energie electrică), pentru materialele necesare dezinfectării– sare, clor, dar și pentru plata personalului care deservește complexul de înot, precum și pentru reparațiile anuale și mici investiții, amenajarea unui nou sistem de ventilație, cu adevărat performant, este doar un vis imposibil de îndeplinit, încât este doar o problemă de timp până când tot ce s-a făcut acolo cu multe eforturi financiare să fie distrus de un banal fenomen – aburul.
