Bolile incurabile ale fotbalului

Alaltăieri, vestea morții căpitanului Fiorentinei, Davide Astori, a picat ca o bombă și a bulversat fotbalul de pe întreaga planetă, începând chiar cu cel italian, unde meciurile rămase de disputat din această etapă s-au anulat în totalitate, urmând a fi reprogramate probabil prin aprilie. La o zi distanță, chiar în momentul în care îmi făceam intrarea la matinalul de la Radio Top, colegul Sorin Avram m-a întrebat brusc: „Ce știi despre Astori?”. Am spus că deocamdată nu știe nimeni nimic, dar și că sunt absolut sigur că în comunicatul oficial de după finalizarea anchetei se va vorbi despre „malformații congenitale” care sigur că „nu puteau fi depistate la controalele medicale de rutină”. La nici măcar o oră după asta, dintr-un comentariu din „Gazeta sporturilor” aveam să aflăm, și eu, și Sorin, de un alt fotbalist la moartea căruia, survenită cu câțiva ani în urmă, Astori trimisese un mesaj patetic și profund uman, asemănător cu cele transmise și în memoria lui, alaltăieri. Totodată, comunicatul oficial vorbea despre… ați ghicit!, „malformații congenitale” care etc. Își imaginează cineva, orice biped dotat cu măcar un neuron, că s-ar putea emite și alt fel de comunicate? Că s-ar putea vreodată să ni se spună că echipa medicală, alcătuită din specialiștii cei mai cei, a dat dovadă de superficialitate, de indolență chiar, neluând în calcul o simptomatologie evidentă care trimitea la maladia…? Ori că „vitaminele” incluse în meniul zilnic (că doar de aia li se servește băieților câte o farfurie plină la fiecare masă!) n-au fost prescrise individual, astfel încât supradoza i-a fost fatală fotbalistului Cutare, cunoscut că având o sensibilitate specială la…? Sau că alt fotbalist a dat colțu’ după ce în ultimii 4-5 ani devenise client permanent al dealerilor din cartier? Pe bune: chiar crede cineva că specia umană a evoluat în așa măsură încât să vedem niște băieți alergând ca demenții câte 90 de minute, de 3 ori pe săptămână, timp de 15-20 de ani, fără să fie îndopați cu „susținătoare de efort” (cum este alintat de la o vreme dopingul ucigaș)? Bolile nu sunt ale fotbaliștilor, ci ale fotbalului. Faptul că mai există pe lume și înot, ciclism ori atletism, unde de asemenea se moare, nu este deloc o consolare.