Cum ar fi un gulaș sau o tocăniță fără un praf de boia de ardei? Spre deosebire de alte condimente, paprica nu provine dintr-o singură plantă, ci este obținută prin măcinarea mai multor specii de ardei. De obicei, „gama” de legume folosite pentru obținerea ei cuprinde specii de ardei începând cu cel roșu și dulce și terminând cu sortimente mai dulcege de ardei iute. Cu toate acestea, există și boia de ardei iute, acesta fiind un condiment obținut prin măcinarea ardeilor iuți ce se găsesc în Ungaria, Spania, dar și în câteva regiuni din Statele Unite.
Deși istoria papricii este asociată în principal cu Ungaria, se crede că ardeii folosiți pentru obținerea condimentului sunt originari din Turcia și au fost aduși în Ungaria în jurul anului 1600. În acea perioadă, boiaua era cu mult mai iute decât cea produsă în zilele noastre. În anii 1800, frații unguri Paify au obținut un fel de boia mai dulce, pentru care au primit laude și aprecieri din partea tuturor membrilor comunității gastronomice. Acest nou sortiment a fost obținut prin îndepărtarea cozilor și semințelor ardeilor înainte de măcinare. Mândri de realizarea conaționalilor, chiar și în ziua de azi maghiarii fac o adevărată sărbătoare din recoltarea ardeilor și celebrează în fiecare an condimentul care le-a adus faima mondială.
Boiaua de ardei, dulce sau iute, este folosită pentru condimentarea și colorarea mâncărurilor, știut fiind faptul că și doar un praf poate schimba complet aspectul și gustul unui preparat. Iuțeala plăcută a papricii se va face remarcată dacă amestecați boiaua cu puțin ulei și o adăugați mâncării pe care o pregătiți. Din cauza faptului că boiaua conține și ceva zahăr, este indicat să nu o folosiți în preparate ce se fac la foc iute. Poate nu știați, însă boiaua de ardei este o alegere ideală pentru condimentarea sosurilor pentru paste, a celor picante, a tocănițelor, a supelor și ciorbelor.
În afară de gustul și aroma deosebite, paprica are și altă caracteristică interesantă și benefică. Deși multă lume nu știe acest lucru, boiaua de ardei conține de șapte ori mai multă vitamina C decât o portocală, iar cercetătorul maghiar Szent Gyorgyi a câștigat chiar un Premiu Nobel pentru studiile efectuate privind conținutul de vitamina C din ardei.
