Boboteaza, care celebrează, pe 6 ianuarie, botezul lui Iisus, marchează, alături de ziua Sfântului Ioan (7 ianuarie), încheierea sărbătorilor de iarnă și, totodată, a celor dedicate nașterii lui Hristos. Sărbătoarea, care marchează Botezul Domnului, se mai numește Epifanie, adică Arătarea lui Dumnezeu și a Mântuitorului în lume.
La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, local, se colindă, se fac și se prind farmecele și descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an. O pondere deosebită o dețin și ritualurile și practicile magice de profilaxie și purificare. Ritualurile creștine și precreștine sunt menite să alunge spiritele rele și să sfințească apa: agheasma, umblatul preoților cu botezul și scufundarea crucii în apă, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor și ușilor. De asemenea, printre alimentele specifice Bobotezei se numără piftia și grâul fiert.
Agheasma mare
Cuvântul „agheasmă” vine din grecescul „aghios” și înseamnă sfințire. La români, prin agheasmă se înțelege atât apa sfințită, cât și slujba pentru sfințirea ei. „Agheasma mare” se săvârșește de Bobotează, spre deosebire de „Sfințirea cea mică” a apei, care are loc în biserică în prima zi a fiecărei luni, iar în case, oricând cer credincioșii.
„Agheasma mare” se face atât în ajunul Bobotezei, când se sfințește apa cu care preoții botează apoi casele creștinilor, cât și în ziua de 6 ianuarie, după liturghie, când se sfințește apa pe care o iau creștinii la casele lor pentru tot anul. Se spune că apa sfințită de Bobotează se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămâne proaspătă, curată și plăcută la gust, de parcă ar fi scoasă de curând din izvor.
Astfel, Biserica Ortodoxă Română îi sfătuiește pe credincioși să păstreze agheasma într-un vas curat și la loc de cinste și să guste din ea pe nemâncate și cu multă cuviință în zilele de ajunare și de post sau cu ocazia marilor sărbători, după ce vin de la biserică. De asemenea, se obișnuiește ca oamenii să bea din agheasma mare timp de opt zile consecutiv, din ajunul Bobotezei până la încheierea Praznicului, adică până la 13 ianuarie, după care apa sfințită se poate lua numai după spovedanie.
Credincioșii și preoții consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfințită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfințirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului.
Reînnoirea timpului calendaristic
Boboteaza cumulează elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creștine adăugându-se practici populare de purificare a spațiului și de alungare a spiritelor malefice. Astfel, în Bucovina, purificarea aerului se face prin focuri, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Această manifestare are loc imediat după sfințirea apei, când tinerii se retrag pe locuri mai înalte, aducând cu ei cărbuni încinși, ce au fost în prealabil folosiți la aprinderea săcălușelor (puști mici, vechi, n.r.), cu care aprind focurile de Bobotează. Rugul este făcut din vreascuri și frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Tinerii cântă și dansează în jurul focului și sar peste foc, fiind feriți astfel de boli și de păcate. La plecare, fiecare ia cărbuni aprinși, cu care se afumă pomii din livadă, în scop fertilizator. De asemenea, se presară în jurul locuinței pulberea folosită ca încărcătură pentru săcălușe.
Epifania la catolici
Țările catolice din Occident celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează Anunțarea nașterii lui Hristos Păstorilor și Regilor Magi. Povestea Regilor Magi este un amestec de fapte reale și legende, iar tradiția a confundat nu de puține ori Păstorii cu Regii Magi.
Încă din secolul al V-lea, Biserica a acordat o importanță foarte mare acestui eveniment. În Franța, cu această ocazie se servește un fel de plăcintă numită „la galette des rois”, care, pe vremuri, era împărțită în tot atâtea felii câți comeseni erau, plus una. Felia suplimentară, denumită „a Bunului Dumnezeu” sau „a Fecioarei”, era oferită primului sărac care apărea în fața familiei.
De asemenea, nu puține sunt țările în care cadourile pentru copii sunt aduse nu de Moș Crăciun, ci de Regii Magi. În Spania sau în unele regiuni din Italia, copiii își așteaptă darurile pe 6 ianuarie, zi dedicată petrecerii.
În Belgia și în Olanda, există, de asemenea, tradiția preparării unui desert cu cremă de migdale, similar celui preparat în Franța. Cel mai tânăr dintre membrii familiei se ascunde sub masă pentru a alege feliile pentru fiecare, iar cel desemnat regele zilei își alege o regină. În timpul acestei zile, copiii străbat străzile intonând cântecul stelei și intră în case pentru a primi mandarine și bomboane, tradiție pe cale de dispariție în Belgia, dar păstrată încă în regiunile de provincie flamande.
