Noul an școlar a fost întâmpinat cu emoții și curiozitate de copii, în special de „boboci”, care au fost, ca de obicei, în centrul atenției, odată terminat evenimentul festiv aceștia fiind împărțiți între dorința de a pleca rapid înapoi la joacă și aceea de a prinde un loc în prima bancă.
La Școala 17 din zona 1 Mai a Capitalei, anul școlar începe în prezența ministrului Educației, Remus Pricopie, a ministrului Justiției, Robert Cazanciuc, dar și a președinteleui Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, a cărui fiică a început acolo clasa pregătitoare. Cu așa oaspeți, aparatele de fotografiat sau de filmat din dotarea părinților se îndreaptă mai degrabă către prezidiu decât către cei care încep un nou an școolar.
Politicienii vorbesc despre neajunsurile sistemului, despre nevoia de performanță și necesitatea susținerii școlii cu mai mulți bani, pe care nimeni nu știe de unde o să-i ia. În cele din urmă, le urează tuturor un an școlar cât mai bun.
La Școala 3 „Nicolae Titulescu”, în apropiere de Piața Victoriei, n-au venit oficialități. În schimb, în toată curtea școlii, devenită ușor neîncăpătoare, se aud în special copiii: „Abia aștept s-o văd pe doamna”, „Buni, uite-i pe Mihai și pe Tudor, acolo vreau să mergem”, „Mami, uite acolo e doamna, tre să mă duc și eu”.
Aceștia intră repede în atmosfera care caracterizează o zi de școală, desprinzându-se cu ușurință din mâinile părinților și căutându-și colegii de clasă, adulții fiind cei care le dau drumul mai greu.
De altfel, directorul școlii, în discursul său, se adresează copiilor pentru a le transmite părinților că în școală telefoanele mobile nu sunt recomandate, mai ales elevilor din clasele primare, părul lung nu este permis în cazul băieților, care „trebuie să renunțe și la cercei, în cazul în care în timpul liber au permisiunea părinților de a-i purta”, așa cum nu se admite nici renunțarea la uniformele agreate cu părinții încă din primul an de școală.
Ceremonia durează puțin peste jumătate de oră, intrarea în școală făcându-se de la cei mai mici la cei mai mari pe sub un pod de flori și o boltă de baloane multicolore.
„Vreau un loc în prima bancă”
Atmosferă festivă și la școlile de cartier: copii în uniforme, dichisiți, părinți cu aparatele foto la îndemână și buchete mari de flori peste tot.
În Drumul Taberei, toate drumurile care duc la Școala 279 sunt pline de Poliție. Agenți de la Ordine publică, de la Rutieră și de la Poliția Locală în fiecare colț de stradă, ca la un summit NATO. La 9 fix, curtea școlii e plină. De la „tribuna” amenajată în fața mulțimii de copii și părinți, directoarea cere liniște și atenție. Copiii ascultă, părinții își văd mai departe de-ale lor: „Cine face poze?”. „Ți-am zis să iei și aparatul celălalt din sertar!”. „Florile, ai grijă să nu rupi florile!”. „Crezi c-o să-i fie cald și cu bluza aia pe dedesubt?”.
În fine, pe la 9 și-un sfert, se face liniște, iar piticii din clasa pregătitoare sunt chemați, pe rând, în față, să-și cunoască învățătoarele și să fie duși la clase. „Mami, da’ nu stau mult înăuntru, nu?”, întreabă un puști care nu prea s-ar da băgat în școală. O fetiță de lângă el are mai mult elan: „Vreau un loc în prima bancă, să văd mai bine”.
Bobocii sunt primiți cu aplauze, tot la îndemnul directoarei, iar florile curg valuri-valuri spre învățătoarele a căror medie de vârstă nu pare să sară de 30 de ani. „Copiii de clasa a V-a să vină la 12.00, să-și cunoască dirigintele”, se aude de la tribună, pentru „veteranii” școlii. Aceștia atât așteaptă. Mai au timp să butoneze telefoanele și să schimbe impresii despre minunatele descoperiri din vacanță. „Lasă ăla, să vezi cum e War Craft! M-am jucat o dată și șase ore, că dup-aia m-a chemat la masă”.
De luni, timpul pentru joacă va fi mai scurt pentru toți cei fără buletin care populează curtea școlii. Matematica, româna și multe altele își cer dreptul. „Acum, dac-ai trecut în clasa a V-a, nu carecumva să te culci pe-o ureche. Sunt cu ochii pe tine, o să vorbesc zilnic cu doamna dirigintă”, sună avertismentul unei mame către băiețelul de 10 ani care târâie un ruscac cât el de mare. „Bineee, nu mă culc pe nicio ureche…Da’ mă mai lași măcar o oră pe zi cu PSP-ul?…”.
„Plânge că nu mai are când să se joace”
Pentru copii, începutul de an e cu emoții, dar și cu bucurie, mai ales pentru cei de la clasa a II-a în sus, care abia așteaptă să-și revadă colegii după vacanță. La Școala 114 de la Eroii Revoluției, alături de patru fetițe de la clasa a II-a care se aleargă strigând și râzând întruna prin curtea școlii, se bucură și mămicile lor. „Vezi că toți s-au înălțat. Mai puțin Tea”, râde o mămică.
În schimb, cei de la clasa pregătitoare sau intrați la clasa I direct de la grădiniță nu sunt încă foarte convinși. „La grădiniță a fost mai frumos. Și la școală mi-a plăcut un pic”, spune Mara, în vârstă de 7 ani, după primele ore petrecute în sala de clasă.
„Acum 29 de ani, am fost aici eu, în clasa I. (…) Nu mă aștept la nimic. Știu foarte bine că s-au schimbat multe lucruri de acum 30 de ani și sunt gata să învăț cu ea de la capăt”, spune mama ei. Și din prima zi are de învățat ceva: după ce i-a luat fetiței un stilou, a aflat la școală că îi trebuie pix – pilot, pe care îl va cumpăra, după ce caută pe internet să vadă ce este acela.
De școală părinții sunt mulțumiți: e renovată, curată, are învățătoare și profesori buni și a avut rezultate bune la evaluarea națională. În plus, se fac și activități extracuriculare: cor, dansuri, fotbal. Pe de altă parte, postul eliberat de o învățătoare care a plecat la o școală particulară a rămas neocupat, așa că sunt copii de clasa a II-a care intră după-amiaza, la clasa unei învățătoare care mai are și clasa I dimineața.
La Școala 113 de la Piața Sudului, de asemenea bine pusă la punct ca aspect, curățenie și servicii, cu afterschool, catering și activități extracuriculare, nu este apă potabilă, pe care copiii trebuie să o care de acasă, în ghiozdanele și așa grele, după cum se plânge o mămică.
Însă ceea ce o preocupă cel mai mult este programa. „Dacă nu faci și acasă, ești în urmă rău”, spune femeia, care are o fetiță ce trece în clasa a II-a. „Materia e atât de încăcată, e foarte greu pentru ei. Și te apucă ora 7 seara făcând teme și plânge că nu mai are când să se joace. Din clasa I, le predă două – trei litere și dau deja dictare. La matematică, au probleme cu trei necunoscute. Nu știu ce vor să facă cu ei, să-i facă pe toți doctori când ei acum nici nu știu pe ce lume sunt, nici nu știu să se încheie singuri la șireturi”, continuă ea, arătându-se realmente îngrijorată de faptul că fiica ei și-a pierdut încrederea în ea după ce a terminat clasa I cu media calificativelor „bine”.
Nu este și cazul lui David, care trece în clasa a V-a, după ce a făcut școala primară în comuna din Buzău unde s-a născut și „a învățat cel mai bine din clasă”, după cum spune mama lui. Aceasta l-a adus la București, unde muncește fratele lui mai mare, după ce școala din comună s-a desființat. „Asta e, tre’ să învețe”, spune femeia. În rest nu știe, nici pe unde se intră în școală, nici cum arată diriginta, dar abia așteaptă să-și ducă băiatul în clasă.
