Biserica este loc de vindecare, nu loc de judecată a sufletelor

Nimic nu ne face viața mai frumoasă decât bucuria de a simți că facem parte din Biserică. În Biserică, oamenii curați dobândesc bucuria, cei supărați, liniștea, iar cei mâhniți, bucuria. În Biserică, cei chinuiți află mângâiere, iar cei obosiți află odihnă. Domnul spune: Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi (Matei 11, 28). Ce se află pe lumea aceasta mai dorit și mai frumos ca aceste cuvinte? Domnul te cheamă în Biserică la un prânz bogat. Te ia de la chinuri la odihnă și de la necazuri la mângâiere. Te scapă de povara păcatelor tale. El vindecă supărarea și tristețea prin bucurie.
Nimic nu este mai puternic decât Biserica. Nimic nu se ridică la valoarea Bisericii. Biserica este mai înaltă decât cerul, mai întinsă decât pământul, mai luminoasă decât soarele. Câți nu au luptat cu ea și nu au reușit să o biruiască? Toți cei care au luptat împotriva ei au fost dați pierzaniei, pe când Biserica a urcat la cer. Biserica are o asemenea putere, încât atunci când se pornește război împotriva ei, ea iese biruitoare, când este vorbită de rău, ea se întărește, iar când este batjocorită, se face mai strălucitoare ca înainte. Este rănită, dar nu cade. Este lovită de valuri, dar nu se răstoarnă. Se pornește furtună împotriva ei, dar nu naufragiază. Luptă și nu este biruită. Dacă te lupți cu un om, fie vei birui, fie vei fi biruit. Dar dacă te lupți cu Biserica, este cu neputință să biruiești, pentru că Dumnezeu este mai puternic decât oricine. Dacă Însuși Dumnezeu a zidit-o, cine o poate urni din loc?
Păcatul nu este rezultatul firii noastre, nici nu este săvârșit prin constrângere. Păcatul este o chestiune de liberă alegere. La fel stau lucrurile și cu virtutea. Totul depinde de voirea omului și nu de firea sa. Tocmai de aceea este posibil ca cel mai păcătos om să ajungă, prin căință, pe culmile frumuseții duhovnicești, după cum este posibil ca cel mai curat suflet, dacă nu are grijă de el însuși, să cadă în păcate murdare, ajungând astfel la urâțenie sufletească.
Tinerețea este neîmblânzită, nestatornică și, de aceea, poate fi înșelată foarte ușor și la fel de ușor poate aluneca înspre rău. Tânărul este ca un cal nărăvaș și ca o fiară sălbatică. Dar dacă de mic îl insuflăm principii bune, nu va fi nevoie după aceea să ne ostenim prea mult.
Cei care în tinerețile lor se îmbată de plăceri nu sunt în stare să înțeleagă mărimea necuprinsă a robirii sufletului lor.
Nimeni nu este cu adevărat liber, decât acela care trăiește pentru Hristos. Unul ca acesta s-a ridicat deasupra tuturor relelor si nu se mai teme de nimic.
Cel care are în inima sa dragostea pentru cele înalte și se hrănește cu nădejdea bunătăților veșnice nu este răpus de nici o încercare și de nici o supărare din această viață.
(www.ioanguradeaur.ro)