„Biserica este datoare să valorifice entuziasmul și sinceritatea tinerilor“

Vârsta tinereții este prezentată în Sfânta Scriptură ca fiind o etapă importantă în efortul către desăvârșire al fiecărui om. Caracteristicile specifice acestei vârste – puritatea sufletească, capacitatea de învățare și de perfecționare – sunt transpuse în modele pentru viața omului, care dau posibilitatea cunoașterii învățăturii de credință și ușurează drumul către mântuire. Într-o lume în care modalitățile de petrecere a timpului liber și diversitatea mijloacelor de informare constituie prilejuri de descoperire a unor modele și valori diferite, apare riscul nerespectării poruncilor divine și al căderii în păcat. Despre legătura și ajutorul reciproc dintre tineri și Biserică ne va vorbi, în interviul următor, părintele diacon Bogdan Mihai Hrișcă, director al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei“ din Suceava.
Tinerețea este o perioadă marcată de sinceritate și entuziasm, dar și de dorința de libertate. Considerați că tinerii sunt o problemă sau o resursă pentru Biserică?
Când mă gândesc la sinceritate, entuziasm și libertate, la care aș adăuga și marea virtute a iubirii, parcă vrând nevrând mintea mea se duce la imaginea femeilor mironosițe, care, după punerea Mântuitorului în mormânt, nu au putut fi constrânse nici de teama de a nu fi prinse de iudei, nici de straja întărită de Pilat și nici de faptul că piatra de la ușa mormântului era prea mare încât să o poată da la o parte. Nimic nu le putea îngrădi libertatea și dorul sincer după „Domnul“ lor, așa cum îl numea, cu un elan mărturisitor extraordinar, Maria Magdalena pe Mântuitorul, în acele clipe în care nădejdea și credința multora scăzuse. Dacă aceste femei mironosițe rămân peste veacuri modele ale mărturisitorului autentic, care nu poate fi constrâns de nimeni și de nimic în acțiunea sa sinceră și plină de entuziasm de a-L mărturisi pe Dumnezeu, de ce nu am crede în entuziasmul, sinceritatea și dorința de libertate de care dau dovadă tinerii. Cred că într-adevăr tinerii sunt și trebuie să fie mereu o sursă pentru Biserică, iar Biserica este datoare să valorifice entuziasmul și sinceritatea lor și să corecteze atunci când entuziasmul și libertatea sunt confundate cu libertinajul.
„Biserica îi ține departe pe tineri de tot ceea ce le-ar periclita libertatea, binele și frumosul“
Ce credeți că așteaptă tinerii de la Biserică?
Întrebarea pe care tânărul bogat o adresează Mântuitorului, și anume „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?“ (Marcu 10, 17 ), cred că rămâne actuală în orice societate, oricât de laicizată ar fi ea. Printre întrebările frământătoare pe care le are un tânăr, se regăsește la un anumit moment și aceea referitoare la scopul existenței sale pământești. Cine sunt? De unde vin? Încotro mă îndrept? Ce trebuie să fac? Toate acestea sunt câteva dintre întrebările fundamentale cu care fiecare dintre noi intrăm în contact în anumite împrejurări concrete ale vieții. Fie că dorim să le aprofundăm, fie că dorim să le amânăm, cred că fiecare le avem. Iar singurul răspuns mulțumitor nu poate fi dat decât de Biserică, singura care este „stâlp și temelie a adevărului“ (I Timotei 3, 15). Alături de aceste răspunsuri, consider că tinerii așteaptă adesea un sprijin și o călăuzire în problemele și neajunsurile cu care ei se confruntă și care nu sunt puține, începând de la discuțiile privitoare la întemeierea unei familii, căutarea unui rost în viață și ajungând până la neînțelegerile pe care le au uneori cu diferiți prieteni sau chiar cu propria familie. În fața tuturor acestor provocări, Biserica poate oferi răspuns și călăuzire, fiindcă ea este – așa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur – locul din care Dumnezeu ne vorbește fiecăruia, potrivit nevoilor noastre. Rămâne uneori o carență. Mulți tineri, deși sunt asaltați de astfel de neajunsuri, nu caută răspunsul în Biserică, iar în acest caz noi, slujitorii Bisericii, trebuie să fim cei care suntem datori să-i căutăm pe ei.
Credeți că tinerii ezită să răspundă mesajului Bisericii pentru că nu sunt înclinați spre religiozitate sau pentru că religia le îngrădește anumite lucruri?
Probabil că uneori tinerii au o oarecare reticență față de mesajul Bisericii pentru că îl percep într-un mod eronat. Biserica nu este acea instituție care îngrădește tot ceea ce este bine și frumos în viața unui tânăr, ci, dimpotrivă, oferă posibilitatea permanentizării a tot ceea ce este bine și frumos. Și pentru a mă face mai bine înțeles, voi apela la o discuție pe care am avut-o cu niște liceeni, plecând de la o întrebare a unuia dintre ei: „De ce Biserica nu face altceva decât să ne pună interdicții?“. Am mers mai departe pe firul acestei discuții și le-am cerut să-mi ofere câteva exemple de interdicții pe care le face Biserica și care, dacă ar fi acceptate, le-ar oferi ceva pozitiv în viitor. Aprofundând împreună diferite păreri, tinerii au ajuns la concluzia că într-adevăr Biserica nu le îngrădește libertatea, binele sau frumosul, ci, dimpotrivă, îi ține departe de tot ceea le-ar putea periclita libertatea, sau binele, sau frumosul.
Cât de mult contează pentru tineri disponibilitatea preotului?
Enorm. Mă gândesc uneori la tinerii care își duc existența departe de Biserică și care – după cum spuneam anterior – trec prin frământările vieții și caută răspunsuri și soluții. Poate că nu au fost prea des la biserică sau poate că nu au fost deloc, dar vine ziua când, motivat de conștiință sau de vreun prieten, un astfel de tânăr își depășește incertitudinea de până atunci și calcă pragul bisericii. Dacă noi, slujitorii altarului, nu suntem deschiși în acea zi în care ei s-au deschis către noi, îmi pun retoric întrebarea: Oare când vor mai reveni? Cu siguranță că Dumnezeu le va mai deschide și alte căi, dar noi vom trăi cu regretul că nu am fost următori cuvântului Mântuitorului: „Pe cel care vine la Mine nu-l voi scoate afară“(Ioan 6, 37).
Cum poate face preotul „adecvarea la tinerețe“?
„Precum voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea faceți-le și voi lor“(Luca 6, 31), dar să nu uităm să gândim și din perspectiva lor, căci și noi am fost ca ei și ne-am confruntat cu probleme similare. Să încercăm să ne punem în locul lor, să căutăm răspunsurile adecvate problemelor lor și mai apoi să ne străduim să le explicăm care ar fi finalitatea unor alegeri sau a unor situații critice în fața cărora sunt puși.
„Haina tip tunică reprezintă jumătate de reverendă“
Este limbajul religios o barieră ce-i împiedică pe tineri să se apropie de Biserică?
Nu cred că limbajul religios ar fi o barieră între tineri și Biserică, întrucât este un limbaj firesc, neîncărcat de cuvinte greu de înțeles și în același timp este un limbaj care ne provoacă spre aprofundarea lui. Un text religios pe care îl auzim sau pe care îl citim reprezintă o sursă de învățături pe care le putem aplica în diferite situații. Important este să medităm asupra lui și să-L rugăm pe Dumnezeu să ne lumineze mintea pentru a-l înțelege, sau, atunci când textul este mai dificil, să căutăm o călăuză fie în operele Sfinților Părinți, fie adresându-ne duhovnicului sau altui preot apropiat. Scriptura era considerată de Sfântul Ioan Gură de Aur asemenea unei comori. Dacă pentru a găsi o comoară este nevoie de un efort susținut, înseamnă că trebuie să depunem un efort și în aprofundarea textului scripturistic, gândindu-ne mereu că bucuria înțelegerii textului inspirat este mult mai mare decât bucuria găsirii unei comori, după cum ne încuviința același sfânt părinte.
Ce lecturi duhovnicești le recomandați tinerilor?
Le recomand să progreseze pe frumosul drum al cunoașterii lui Dumnezeu, citind acele opere care sunt mai aproape de sufletul lor, căci fiecare dintre noi suntem înclinați spre un anume fel de lectură. Condiția obligatorie este ca opera pe care o citim să fie una care păstrează nealterată învățătura de credință și morală a Bisericii Ortodoxe. Ne putem încredința de aceasta fie cerând sfatul unei persoane abilitate, fie citind acele cărți care sunt tipărite cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române sau cu binecuvântarea unui ierarh al Bisericii noastre. Sfânta Scriptură, operele Sfinților Părinți, Viețile sfinților sau Patericul rămân peste veacuri cărți de o deosebită actualitate și de aceea nu le putem ocoli dacă dorim să progresăm intelectual și duhovnicește.
Care este misiunea elevilor seminariști printre tineri?
Consider că misiunea elevilor seminariști, dar și a noastră a preoților, sau chiar a fiecărui creștin în lumea contemporană este fidel conturată în textul de la Matei 5, 16: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri“. Elevii seminariști sunt chemați să lumineze generația lor și pentru a putea lumina trebuie să trăiască în Hristos, „Lumina lumii“ (Ioan 8, 12). Misiunea devine ceva firesc. Trăiești și te bucuri de comuniunea cu Dumnezeu, iar această trăire a ta devine model vrednic de dorit și de urmat de către alții. Le spun uneori elevilor seminariști, așa cum și dascălii noștri ne spuneau când eram pe băncile școlii, că uniforma lor, prin haina tip tunică pe care o poartă, reprezintă jumătate de reverendă. Dacă un preot trebuie să fie un model pentru întreaga parohie, înseamnă că și un elev seminarist trebuie să fie un model pentru tinerii din parohia sa. Să lumineze prin cuvânt și prin faptă, măcar jumătate cât preotul. Și în acest context îmi amintesc cu drag de experiența părintelui Virgil Gheorghiu, care, copil fiind, fiu de preot și cu dorința de a deveni el însuși preot, a vrut într-o zi să se joace alături de copiii din vecinătate. Probabil că, în jocul lor, copiii mai strecurau și câte o vorbă mai puțin cuviincioasă și de aceea nu l-au primit și pe Virgil în jocul lor, motivând că „tu vei fi preotul nostru“. Cred că aceasta este misiunea elevilor seminariști. Să fie în legătură permanentă cu elevii altor școli, cu tinerii de vârsta lor, dar să nu înceteze să fie lumină și model pentru generația lor. ,
(Mihai PARFENI, sursa: Ziarul Lumina)