Binișor la export

Cred că doar unei echipe românești i se poate întâmpla ca, atunci când are neapărată nevoie de două victorii pentru a mai putea spera la calificare, primul dintre meciuri să se termine cu o înfrângere care… să-i mărească șansele! Țineți minte toate declarațiile oamenilor Stelei, de la Gigi până la Stan, via Bourceanu, cum că nu concep altceva decât victorie la Gelsenkirchen, și că în caz de înfrângere ăla trebuie să plece, ălălalt trebuie înlocuit, iar ăilalți scoși pe tarabă. După înfrângere, într-un cor optimist la unison, acest 2-1 ne este prezentat ca o mare realizare, punct de cotitură, piatră de hotar, ce mai, un nou „moment zero” al fotbalului românesc (ehe-hei, să fi fost un „moment 0-0”, chiar că era ceva!), Steaua, prin această înfrângere strălucită, urmând să strălucească din nou, cu începere fix din primăvară, pe „cerul fotbalului european”. Ei, n-au ajuns ei chiar atât de departe, recunosc că am băgat ceva text și de la mine, dar pe fond cam către asta băteau declarațiile. Spre deosebire de ai noștri, înclinați către metaforă, nemții, cu exactitatea lor inginerească, au scris ieri în cronica meciului: „Românii au înscris la singura lor acțiune finalizată cu șut pe poartă”. Și uite-așa mi-am dat și eu seama că da, într-un meci pe care porniseră, din vorbe, să-l joace la victorie, ai noștri au reușit ca în 90+3 minute să șuteze o singură dată pe poartă. Culmea e că pe parcursul jocului nu realizasem că lucrurile au stat chiar așa de rău: Steaua a jucat deschis, mingea a circulat binișor, dar doar până pe la 20 – 25 de metri de „obiectiv”. În rarele situații când au șutat de la distanța asta (îmi amintesc de un șut al lui Bicfalvi), acțiunea fie s-a soldat cu răniți prin lovire în plex, fie cu victime colaterale, prin tribune. La Piatra Neamț (ce rușine, să n-ai un stadion al tău pe care să joci meciurile acasă, în loc să fii mereu în deplasare) Vasluiul chiar a jucat fotbal: a avut ocazii, a călărit-o pe Lazio, chiar apăsat, bune bucăți de timp, dar tot n-a înscris. Slavă Domnului că n-au făcut-o nici italienii care au venit tăvălug la sfârșit, vreo 10-12 minute, când era clar că ai noștri terminaseră benzina. Știți care e paradoxul? Că Steaua, de pe locul 3 acum, are șanse mai mari decât Vasluiul de pe 2! Asta fiindcă ciprioții par mai ușor de bătut acasă decât elvețienii în deplasare, dar și deoarece Schalke poate obține egalul în Israel mai ușor decât Sporting Lisabona la Roma.