Așa cum declaram tot în rubrica asta, în finală am ținut cu Italia. Știți și motivul: sunt sătul până în gât de tiki-taka. Ceea ce s-a petrecut însă în finală a confirmat previziunile celor care susțineau că Del Bosque va schimba tactica, în sensul că va renunța la atrocitatea aia și va juca ofensiv, așa cum aștept nu doar eu să văd jucând echipa Spaniei. Se merge ape ideea că se va începe meciul cu Torres, ceea ce susținea de la sine schimbarea registrului tactic, el neștiind chestia aia cu frecatul mingii. Ei bine, când am văzut echipa scrisă pe ecran, îmi luasem deja gândul de la spectacol, de la ofensivă, de la goluri (că doar asta așteaptă orice om care privește fotbal, nu?), ba mă și pregăteam să fac ibrice proaspete de cafea pentru a nu mă lua somnul în timpul celor 120 de minute de chin. Chestia haioasă e că nu apucasem încă să torn nici apă în ibric, că se și făcuse 1-0! Dar ce gol, ce cursă minunată, ce dribling și ce centrare șutată, ca-n campionatul englez! Cred că și acum îl doare capul pe David Silva care, culmea!, cred că chiar acolo unde a dat minge a vrut s-o trimită, deși reacția normală ar fi fost să se ferească de așa o centrare bombă. Golul al doilea a fost tot o bijuterie ofensivă, de fapt de contraatac în manieră Real Madrid, mai ales că a plecat de la Iker Casillas. Faptul că finalizarea a fost opera Barcelonei, pe traseul Xavi Hernandez – Jordi Alba e doar un amănunt nesemnificativ!
Așadar 2-0 la pauză și așteptam conservarea scorului prin obișnuitul procedeu. Însă Del Bosque și-a amintit pe tot parcursul celor 90 de minute că prin vene îi curge sânge (dacă aș zice “de Real” ar fi pleonasm) și a recurs și la schimbările care să omoare orice tentativă, chiar involuntară, din obișnuință, de tiki-taka: a intrat mai întâi Torres, care a făcut ce știe el mai bine. Adică a țâșnit, a preluat și dat-o în ațe. Ba, după câteva minute, a mai făcut-o o dată, numai că în loc de gol a dat o pasă colegului de la Chelsea, Mata, intrat și el de curând. Una peste alta, Spania a jucat exact fotbalul pe care mi-l doresc să-l văd mereu și oricând și pe care-l așteptam alaltăieri de la Italia. N-am nici un regret că nu mi-a ieșit pronosticul. Mă bucur doar că n-a fost 5-0, că penalty mai clar ca ăla neacordat n-am mai văzut de multă vreme.
