Bine că-i la sală!

Vremea nebună a perturbat campionatele din mai toată Europa: în Anglia, Germania, Franța, Olanda, mai mult s-a amânat decât s-a jucat etapa din acest ultim weekend. Pe ici, pe colo, unii mai curajoși s-au încumetat chiar să pornească unele meciuri pe care, însă, după o vreme, s-au văzut siliți să le oprească: fie în minutul 15, fie la pauză, depinde când constatau că jucători, gazon, minge și arbitri erau de un alb care nu mai permitea nici distingerea barelor de linia de fund… ori de cea de centru! Coșmarul perfect a fost cel de la Leverkusen, unde meciul nu se știe de ce a început, cred că nici când s-a terminat, că reflectoarele nu penetrau ninsoarea apocaliptică. Înainte de pauză, m-a lovit, la mișto, ideea că ar fi bună o mașină d-aia de curățat patinoarul între reprize. Iar când s-a dat din nou legătura pe stadion, ce-mi văzură ochii? Mașina Rolba făcea ture circulare, în urma ei rămânând gazonul verde-crud! De unde ideea că nemții se gândesc din timp la toate, dar și că ei iau în serios până și lucrurile pe care noi le luăm doar la mișto. Neavând, așadar, prea multă treabă pe stadioane, m-am reorientat (e un fel de-a spune, fiindcă de fapt am urmărit secundă cu secundă Campionatul European) către handbal care, spre norocul acestui sport, de câteva zeci de ani se joacă la sală. Cei bătrâni își mai amintesc, sunt sigur, de anii `50-`60, când exista handbalul în 11 care se juca pe terenul de fotbal. Ei bine, după ce bucuria de a juca împotriva Suediei (și nu a Norvegiei) semifinala ne-a ieșit pe nas, nu ne-a rămas decât speranța unui bronz până la obținerea căruia am mai îmbătrânit vreo 20-25 de ani, că tot s-a desfășurat acest meci chiar de ziua mea! Rămân cu convingerea că puteam câștiga meciul cu Suedia, cel în care nu cred că vreun pivot de-al nostru a înscris măcar o dată din poziția față în față cu portarul Suediei, și în care Neagu a tras, cred, de vreo 7-8 ori pe lângă sau peste poartă. Unde s-a greșit? Păi… în meciul de dinaintea ăstuia când, sub pretextul odihnei, le-am ținut rezerve tocmai pe Neagu și pe Manea. Sunt convins că odihna asta ipotetică n-a făcut decât să le scoată din mână. În sfârșit, să ne bucurăm că am încheiat turneul cu o victorie, chiar dacă doar de bronz, în locul unei umilințe ”de argint” într-o finală în care probabil că Norvegia ne-ar fi umilit.