Bine că-i gata! Sau nu!?

Ultimul dintre miile de meciuri „decisive” pe care selecționata României le joacă de când mă știu eu pe lume a avut loc alaltăieri, într-un mediu pe deplin ostil vieții în general și fotbalului în particular. Iar dacă diluviul la care am asistat în transmisie directă ar fi avut loc în România, cu siguranță că meciul nu s-ar fi putut disputa nici măcar a doua ori a treia zi. Adică azi încă am mai fi așteptat decizia arbitrului în această direcție. Pe planeta din ecran, poate pe lumea ailaltă, de unde presupun că era transmisia, apa venea din ceruri și dispărea, nu se așeza în straturi succesive, iar gazonul rămânea și el la locul lui, în loc să sară hălci de câte 1 metru pătrat, cum știm că se petrec lucrurile în mod normal, adică la noi. Pe lumea asta, adică. Ori poate noi om fi pe lumea cealaltă și încă n-am aflat!? Trecând la cele obișnuite, să observăm faptul că „noi suntem români, / noi suntem români”, drept pentru care ni s-a mai întâmplat o nefăcută: deși am terminat parcursul fără înfrângere, adică cu 3 victorii și 3 egaluri, am reușit să retrogradăm. Nu de-a dreptul, adică în competiția asta concepută de un grup de pacienți de-ai Spitalului 9 (au și ei, asta nu-i numai la noi!), ci în urnele pentru competiția ailaltă, Campionatul European, unde am putea totuși ajunge și pe baza rezultatelor din rahatul încheiat alaltăieri, dar asta o vom afla tocmai… la anu’, pe vremea asta. Hai să v-o zic pe aia grea: eu recunosc, în anume context, că sunt mai prost decât destui alții. De aceea, nici nu mi-am făcut mari probleme când n-am priceput (dar nimic, absolut nimic) din panarama asta de competiție. Însă când au venit la mine, ieri, profesori de matematică dintre cei mai competenți, cu nenumărați olimpici la activ, rugându-mă să-i lămuresc în problema clasamentelor, urnelor, retrogradărilor și promovărilor în interiorul acestui sistem cretin, zău că mi-a mai venit inima la loc: dacă, totuși, nu eu sunt cretin, ci cei care l-au conceput!? Cert e că deși s-a încheiat, acest pseudocampionat… continuă, din moment ce barajele vor avea loc tocmai în 2020. Când, sper din inimă, ne vom califica. Cu o condiție: să dispară până atunci din peisaj domnii Keșeru, Moți, Săpunaru și Tamaș.