Fotbal pe pîine

Bine că e rău!



A trecut și (prea) așteptatul „moment Donețk”, acela al întîlnirii celor două generații de Lucești. Contrar mai tuturor speculațiilor și previziunilor, meciul nu s-a încheiat la egalitate, așa cum bănuiam și eu, și cum fusesem convins că se va termina, pînă în acel fatidic minut 87. Aș zice chiar că acest scor, deși aparent nefavorabil pentru Lucescu-tatăl, este cel care îi avantajează pe amîndoi combatanții, nu doar moral ci chiar și în planul performanței sportive. Din jocul rezultatelor, în această grupă lucrurile par definitiv rezolvate, Șahtior și Rapid, alături de Stuttgart, avînd cîte 6 puncte, în timp ce celelalte două n-au punctat încă și e greu de presupus că mai pot periclita calificarea oricăreia din celelalte trei. Astfel încît Ahmetov n-ar avea cine știe ce reproșuri să-i aducă lui Mircea, din moment ce echipa va păși pe gazon și în primăvara europeană. În ceea ce-l privește pe Răzvan, el cu siguranță că poate fi de-a dreptul fericit: a dat lovitura vieții, pentru care n-are nici un motiv să-și facă mustrări de conștiință, chiar dacă victimă aparentă i-a fost propriul tată. La urma urmei, ce i s-ar putea întîmpla lui Mircea? Să plece la Beșiktaș sau Galatasaray, ori poate la Naționala Turciei, dacă nu cumva chiar la a României, asta în cazul în care l-ar da Ahmetov afară. Să recunoaștem că ar fi exact ca-n vorba aia strămoșească: orice șut în fund înseamnă un pas înainte! Spuneam că pînă în minutul 87 am crezut că va fi egalul care să le ajute în mod egal pe ambele echipe, ceea ce ar fi fost bine dar nu și elegant. Jucătorii păreau hotărîți să nu înscrie, avînd și argumentul care să-i disculpe pentru șirul interminabil de ratări: starea suprafeței de joc, alunecoasă ca un patinoar. A trebuit să aud fluierul final ca să mă conving că n-a fost nici măcar intenție de blat. Fiindcă după golul Rapidului, mă așteptam ca Șahtior să egaleze. N-a fost să fie, ceea ce ar trebui să mă facă să-mi fie puțintică rușine de bănuielile pe care le-am exprimat chiar aici, alaltăieri. Și chiar îmi este, drept pentru care le cer scuze domnilor Lucescu. Nu și lui Stoican, care a jucat chiar mai prost decît dacă ar fi fost cumpărat de Rapid!