„Bicicleta”

„Bicicleta”
„«Se prefac toate în satele noastre și așa de repede că parcă nu-i de crezut»,îmi spunea deunăzi un bătrîn din Volovăț, pe care-l însoțeam prin încăperile muzeului rădăuțean. «Parcă nu de mult – continuă el – eram copil mic și tare mă mai minunam de bicicleta care a trecut pe ulița noastră, urmată de o hărmălaie de cîini, nedumeriți și ei de o asemenea dihanie. Am și eu cîțiva nepoți și mă uit la jocurile lor. Își fac tractoare, batoze, trenuri, avioane, își pun difuzoare, iar pe bețe înfipte în pămînt întind fire telefonice și electrice»”.
„Zori Noi”, Anul XI, nr. 2897, Suceava, Duminică 17 martie 1957.
„Vicovul la răscruce”
„Oamenii locului sînt dăruiți cu hărnicie, cu minte iscoditoare, cu o adîncă iubire pentru glie.Dar cele peste patru decenii și jumătate de dictatură comunistă le-au bîntuit sufletele cu stihia unei mari nedreptăți. În 1945, cînd s-a isprăvit războiul și pe harta țării s-a tras linia roșie ce stabilea noua frontieră între România și URSS, tezaurul vetrei lor străbune a rămas de cealaltă parte…După revoluția din 1989 a luat puterea cine a apucat, cine a dat mai tare din coate. Între oameni și-a făcut loc dihonia, ura, certurile și uneori încăierările. Problema cea mai spinoasă a acestui teatru în aer liber este cea a pămîntului puțin, a cailor și a oilor aparținînd CAP-ului în dezafectare. De vaci nu se interesează nimeni. Toate sînt bolnave de leucemie sau de tuberculoză. Ele vor fi sacrificate și date spre consum…Cu cei 76 de cai s-a rezolvat mai ușor. Au avut dreptul numai cei ce au intrat cu animale de tracțiune în CAP. Mai complicat e cu oile. Fiecărei familii i-au revenit cîte două mioare. Cei sosiți mai tîrziu nu mai au ce alege”.
„Albina” (Revistă de cultură pentru sate – Serie nouă), Nr. 3, Martie 1990.