O nouă terapie este propusă drept alternativă la tradiționalele tratamente medicamentoase. Este vorba de biblioterapie, sau, mai simplu, terapia cu cărți.
„Biblioterapia este o terapie în adevăratul sens al cuvântului. „Prescrierea” unei cărți ajută persoana aflată în suferință să reflecte asupra propriilor probleme, să își îmbunătățească capacitățile cognitive și emotive, dezvoltând resurse empatice, dobândind noi cunoștințe și elaborând strategii de gestionare a problemelor”, a explicat psihologul italian Rosa Mininno.
Specialista din Peninsulă este susținută și de alți colegi de breaslă în demersurile sale. „Eu am început să „prescriu” cărți în loc sau împreună cu medicamente unor pacienți care aveau probleme existențiale, sufereau de forme ușoare de depresie sau care traversau criza tipică a vârstei de „trecere”: adolescență, menopauză, bătrânețe”, spune la rândul său psihiatrul Andrea Bolognesi.
Însă de ce cititul este atât de benefic? „Cărțile, mai ales volumele aparținând giganților literaturii clasice, sunt adevărate comori, unde fiecare poate găsi nota după care să își acorde inima. În timpul lecturării unui roman, intră în joc identificarea cu personajele. Acest mecanism ne permite să ne „privim pe interior” fără minciuni, grație acelei doze de indulgență/complicitate care, prin intermediul personajului, ne face să ne descoperim propriile defecte, greșeli sau conflicte. În timpul citirii pasajelor, dacă acestea sunt „centrate” pe problema pacientului, se declanșează un mecanism de clarificare/iluminare care ne face să exclamăm: „Cartea asta a fost scrisă exact pentru mine!”. Iar asta ne ajută să depășim rezistența naturală existentă între pacient și terapeut”, a mai explicat specialistul.
Prescripție de cărți, în funcție de probleme
În plus, există cărți pentru orice fel de probleme. „Cum să nu recomanzi Madame Bovary, sau Anna Karenina, sau „O casă cu păpuși” femeilor dornice să evadeze sau să trăiască o aventură. Părinților posesivi le-aș sugera capitolul „Copiii” din „Profetul” lui Khalil Gibran, în timp ce adolescenților care au probleme de comunicare cu părinții le-aș propune „Scrisoare către tata” a lui Kafka. Deprimaților le-aș indica Bartlebly, copistul lui Melville, și Oblomov al lui Goncarov, două personaje care prezintă, mai bine decât orice tratat de psihiatrie, prototipul tipului care lasă viața să treacă, uitându-se de la fereastră. Confruntându-se cu aceștia, deprimatul apatic poate fi cutremurat și să redevină activ. Managerilor stresați le recomand Memoriile lui Marc Aurelius și Scrisorile către Lucilio ale lui Seneca. Înțelepciunea acestora va fi de ajutor pentru a înțelege valoarea unui moment și îi determină să se oprească un pic în loc pentru a dedica un pic de timp propriei persoane și celor din jur. Persoanelor ipohondre le recomand operele lui Giuseppe Berto sau ale lui Adalbert Stifter pentru a-și da seama câtă energie risipesc concentrându-se pe nevroza lor”, a mai spus Bolognesi.
În aceste condiții, specialiștii militează pentru înființarea de Centre de Biblioterapie, unde oamenii se pot adresa în situațiile de „impas existențial”, de boală, de traumă fizică sau psihică, de criză de comunicare care tind să anihileze esența umană.
