Sucevenii au singura fabrică de bere care s-a încăpățânat să reziste pe piață, în condițiile în care alte peste 120 de asemenea fabrici din România au dispărut, una câte una, după 1990. Pentru că Bermas Suceava încă există pe vechea structură, meritul este atât al celor care au lucrat și lucrează acolo, cât și al celor care au optat pentru berea „de acasă” și prin consum au asigurat continuitatea producției. Prin această cooperare, pe poarta fabricii au ieșit anul trecut 1,35 de milioane de sticle de bere Bermas, 21,6 milioane de sticle de bere Suceava, 1,1 milioane de sticle de bere Călimani și 400.000 de sticle de bere Solca, această din urmă marcă fiind achiziționată, în 2017, de la lichidatorul care a scos la vânzare activele vechii fabrici de la Solca. Numărul total de sticle de bere produsă în 2017 a fost de 24,448 de milioane.
Dispariția majorității fabricilor care în urmă cu 20-30 de ani formau așa-numita „platformă industrială a Sucevei” ne face să privim cu îndreptățită mirare și admirație la cele care mai există și funcționează. Printre acestea se numără fabrica de bere Bermas Suceava. Care au fost atuurile care au făcut ca berarii de la Bermas să rămână în picioare, ne-au spus managerul Elena Anisoi și directorul tehnic Octavian Croitoru.
De la ei am aflat că cel mai important este că Bermas utilizează procedeul clasic de fabricare a berii, adică folosește malțul și conurile de hamei și fermentarea berii în două etape, ce durează 42 de zile. Amatorii de bere știu că acest lucru dă berii o anume savoare și o caută. „Oarzele” pentru malțul produs în fabrică, peste 3.000 de tone anual, se cumpără din fermele din Suceava, Iași și Botoșani. Hameiul este tot din țară, doar drojdia specială pentru fermentare se cumpără din Germania. „Suntem mândri că, și cu ajutorul nostru, s-au ținut în viață două ferme de hamei din România, la Sighișoara și la Aiud. 90% din producție o cumpărăm noi”, ne-a spus managerul Elena Anisoi.
Un alt ingredient foarte important pentru gustul unei beri este apa. Bermas utilizează apa captată din vestitele izvoare subterane Berchișești, curată bacteriologic.
În al doilea rând, berea produsă de Bermas se vinde numai în ambalaje de sticlă și la keg (la butoi), care îi păstrează calitățile. Berarii suceveni au rezistat tentației de a utiliza materialul plastic pentru îmbuteliere și varianta lor a fost câștigătoare. Din 2015, tendința generală este de limitare a folosirii plasticului ca ambalaj. Nu a fost ușor pentru că din cele 17 fabrici care produceau ambalaje de sticlă, pe care le-a avut România, astăzi mai este doar una, în București, cu acționariat portughez.
„Sticla este cel mai bun ambalaj pentru bere, ca să-i păstreze calitățile. Noi avem 90% sticlă reutilizabilă și ecologică. Am păstrat și dezvoltat rețeaua de bere la halbă, avem tot ce ne trebuie pentru a satisface gustul consumatorului”, a afirmat directorul economic Croitoru.
Achiziția mărcii Solca a fost „una de suflet”
Bermas mai are o particularitate. Capitalul este românesc, acționari majoritari, adică peste 60% fiind salariații și foști salariați. Din 1998, acțiunile fabricii sunt cotate la Bursa de Valori București, categoria a II-a. Este singura fabrică din industria berii care și-a continuat activitatea pe vechea structură tehnică și tehnologică, retehnologizată la nivelul oricărei unități de acest profil.
Istoria fabricii a început în decembrie 1974. Octavian Croitoru a venit aici în ianuarie 1975. Elena Anisoi, în 1990. Imediat după Revoluție, au fost „unele mișcări” ca să se desființeze fabrica, după cum ne spun cei doi directori, dar din fericire, fără succes. „Eu am adus primul decret, ca fabrica de la Suceava să fie, împreună cu Solca, societate pe acțiuni, prin preluarea activității secției de bere și malț Suceava, din cadrul Întreprinderii de Spirt, Bere, Amidon Rădăuți, dar cei 50-60 de oameni de la Solca au optat să rămână cu Întreprinderea de Spirt de la Rădăuți”, își amintește Octavian Croitoru. „În 2017 era de vânzare marca Solca. Lichidatorul a scos marca la vânzare, putea s-o cumpere oricine. Am cumpărat-o noi, din motive de suflet”, a completat Elena Anisoi.
Supraviețuirea nu a fost tocmai ușoară, pe o piață cu concurență acerbă. Una câte una, celelalte fabrici similare din țară s-au închis sau s-au vândut. ”Din circa 120 de fabrici, suntem singurii care am rămas pe vechea structură. Am rezistat pentru că am investit în fabrică și pentru că avem un produs de calitate, care ne-a permis să menținem piața și s-o consolidăm. Toate rețetele tradiționale au fost păstrate și îmbunătățite și am ținut foarte mult să rămână un centru de producție aici, la Suceava. Nu ne propunem extinderea, ci consolidarea. Am fidelizat consumatorul, produsul nostru este bun și relativ ieftin. Suntem o fabrică locală cu desfacere regională, în Moldova, până la Brăila și Galați. Au toți loc pe piață, și noi, și multinaționalele. Consumatorul decide”, afirmă managerul fabricii.
În regiune, Bermas este un concurent redutabil pentru coloșii de pe piața berii
La fabrica de bere lucrează circa 200 de oameni, mulți dintre ei cu întreaga familie. Ni se spune că, totuși, berar nu poate fi oricine, că „berarul nu-l iei de pe stradă”, are nevoie de timp ca să învețe bine meserie: „berea este un produs extrem de sensibil, îl produci ca în farmacie”, după cum spune Octavian Croitoru.
Ne conduce prin fabrică, să vedem cum se transformă orzul în bere. Dintr-o plămadă de făină de malț și orz cu apă se obțin glucidele fermentescibile din mustul de bere, apoi amestecul este trecut la filtrare, de unde se obține mustul de malț și orz, care ajunge apoi într-un imens cazan de fierbere. Aici se adaugă hameiul natural, pentru a obține gustul amărui și aromat. După fierbere, mustul de bere este limpezit și răcit la 5-6 grade C, apoi este transferat la fermentația primară, unde va fi însămânțat cu drojdie de bere. Prin fermentare se obțin alcoolul și bioxidul de carbon și are loc desăvârșirea gustului, a aspectului și a calităților finale ale berii maturate, bune de consum. Urmează filtrarea, iar berea limpede ajunge în tancurile de liniștire. De aici este distribuită spre liniile de îmbuteliere la sticlă sau la keg. Sticlele sunt spălate, curățate și dezinfectate automat, inspectate electronic și sunt scoase din circuit cele necorespunzătoare. Îmbutelierea se face sub presiune de bioxid de carbon, apoi se face capsarea și spălarea sticlelor în exterior. Berea produsă la Bermas este pasteurizată la 72 de grade C timp de 30 de secunde pentru asigurarea stabilității microbiologice. Urmează o nouă verificare, etichetarea, imprimarea perioadei de garanție și transferul automat în navete. Din depozite, pleacă spre consumatori. Fabrica suceveană produce sortimentele de bere Suceava Clasic, Bermas, Călimani și Solca, îmbuteliate la sticlă. La keg se găsește doar bere Călimani, care este și cea mai amară.
Mai trebuie spus că deși Bermas este o companie mică, în județele Suceava, Botoșani, Iași, Vaslui, Neamț, Galați și Brăila este un concurent redutabil pentru coloșii de pe piața berii și rezistă cu succes ofensivei acestora.
