Într-un campionat de fotbal care are tot atâta legătură cu fotbalul câtă au şi practicanţii lui cu limba română, în care îi chinuie televiziunile să se exprime la finalul meciurilor, aproape că nu mai există întâmplări care să ne surprindă cu adevărat, dacă de fotbal oricum nu avem parte. Ultima etapă ne-a adus însă o premieră la care, oricât ne-am fi pus la lucru imaginaţia, nu ne-am fi gândit: o bătaie ca pe maidan sau mai degrabă ca în curtea interioară a puşcăriei, la care au participat cam toţi cei aflaţi în incintă, declanşată de un italian (şi avându-l drept figură centrală a evenimentelor conexe). Nu unul oarecare, ci tocmai antrenorul principal al uneia dintre combatante, U Cluj: Cristiano Bergodi, care s-a inflamat-nenorocire în momentul în care un jucător din echipa adversă, CFR Cluj, l-ar fi înjurat. Ăla zice că nu l-a înjurat pe Bergodi, ci pe un jucător de-ai săi, ceea ce pare plauzibil… numai că imaginile îl arată fix lângă italian, căruia îi zice evident ceva. Ce? N-avem de unde şti, fiecare spunând propria-i versiune, care evident că se bate cap în cap cu a ăluilalt. În plus, nu ştiu nici ce o fi înţeles Bergodi, care în două decenii de când se-nvârte pe aici, nu s-a învrednicit să înveţe ca lumea limba română.
Evident că gestul lui Bergodi e urât şi descalificant: nu ai voie tu, antrenor, deci oarecum şi educator, să te comporţi ca un derbedeu. De aici însă până la istericalele xenofobe ale ăluilalt antrenor, Pancu (care are şi el în palmares una asemănătoare, ba chiar mai nasoală, că era în meci internaţional, cu drapelul atârnat, la U 21, când a sărit la arbitru!), e cale lungă. Înainte de a-l certa pe venetic, Pancu ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că Bergodi e de vreo 20 de ani p-aici, deci e românizat în întregime, ceea ce de fapt şi explică accesul acesta de mârlănie. Altfel spus, Bergodi e român la fel de „verde” cum e şi Pancu.
