Contrazicând teoriile anterioare care spuneau că bebelușii nu dau semne de gelozie în timpul primilor doi ani de viață, un nou studiu arată că orice copil „experimentează” acest sentiment încă dinainte de a învăța să meargă de-a bușilea. Maria Legerstee, profesor de psihologie la Universitatea York din Canada, a descoperit că bebelușii de până la trei luni reacționează negativ în momentul în care atenția mamelor lor este distrasă de alte persoane. În timpul studiului efectuat, psihologul a luat în brațe copii de trei, șase și nouă luni. Mămicile bebelușilor se aflau în apropiere, iar altă persoană interacționa cu acestea. Legerstee susține că bebelușii au reacționat negativ (s-au întristat, au zâmbit mai puțin și priveau în altă parte) când mămicile nu i-au băgat în seamă și nu au avut nici o reacție atunci când interlocutorul era ocupat cu altceva. În schimb, când interlocutorul a început să discute cu mămicile, excluzând copiii în mod deliberat, rezultatul a fost surprinzător. „Bebelușilor nu le-a plăcut deloc această situație. Indiferent de vârsta lor, copiii s-au supărat și au început să facă tot felul de lucruri pentru a atrage atenția mamelor. Au început să dea din picioare, să țipe și să se miște din locurile unde erau”, a povestit psihologul Legerstee.
Potrivit acesteia, până acum se considera că emoțiile „secundare”, precum gelozia, rușinea, mândria și vina se dezvoltă în timpul celui de-al doilea an de viață. Ideea de bază era că un sentiment precum gelozia este prea complex pentru abilitățile cognitive ale bebelușilor. „Gelozia presupune formarea unei legături sociale și reprezintă o reacție la prezența unei persoane care amenință această legătură. Acum am constatat că la vârsta de trei luni, copiii sunt conștienți de prezența altor persoane, fapt ce dovedește că bebelușii înțeleg că există anumite motive și obiective ce ghidează comportamentul de comunicare”, a explicat psihologul canadian.
