Beatificarea monseniorului Vladimir Ghika, în 31 august, reprezintă, după vizita Papei Ioan Paul în România, cel mai important eveniment, fiind o recunoaștere a martiriului său, a declarat, miercuri, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice București (ARCB), preotul Francisc Doboș.
„După vizita Papei Paul în România, asistăm la cel mai important eveniment, respectiv beatificarea unui prinț, preot și martir. În 1902, el a intrat în comun cu biserica catolică, iar 20 de ani mai târziu a fost hirotonit preot la arhidieceza din Paris. Beatificarea este recunoașterea martiriului său”, a spus preotul Francisc Doboș.
Preotul Francisc Ungureanu, postulatorul cauzei de beatificare și canonizare a monseniorului Vladimir Ghika, a explicat ce înseamnă beatificarea.
„Se referă în primul rând la canonizare, beatificarea fiind de fapt o ultimă fază înaintea sfințeniei. Pentru a putea fi canonizat, martiriul se verifică în rândul credincioșilor, adică se verifică faima pe care o are în rândul acestora”, a spus preotul Ungureanu.
El a precizat că pentru beatificare se putea merge atât pe calea sfințeniei, cât și pe calea martiriului.
„S-a ales aceasta din urmă, Vladimir Ghika fiind ucis în mod indirect, pentru credința sa în Cristos”, a declarat preotul Ungureanu, precizând că monseniorul spunea frecvent că „lucrurile mari nu le facem noi, deși se fac prin noi”.
El a adăugat că martiriul nu se naște din oricine, ci dintr-o viață profundă dedicată cauzei lui Isus Cristos.
„Am propus drept cauză de beatificare în cazul lui Vladimir Ghika martiriul pentru că a murit pentru ceea ce de fapt el a trăit”, a mai spus preotul Ungureanu.
El a precizat că parcursul cauzei de beatificare este lung, iar în cazul lui Vladimir Ghika a început imediat după decesul lui în închisoarea de la Jilava, respectiv în 1954. Acesta a fost însă reluat după toate canoanele abia odată ce biserica s-a eliberat, respectiv după 1990.
Arhiepiscopul Ioan Robu a cerut preotului care l-a cunoscut pe Vladimir Ghika să povestească martiriul la care a fost supus, iar în 1992 a trimis la Vatican intenția Arhidiecezei Bucureștiului de a obține procesul de beatificare.
„A fost foarte dificil să obținem documentele legate de viața monseniorului Ghika, astfel că abia în 2003 au putut fi trimise la Roma toate actele în vederea beatificării. Timp de 10 ani, respectiv până în 2013 s-a analizat dosarul de beatificare. Papa Francisc a autorizat apoi publicarea decretelor prin care Vladimir Ghika este recunoscut martir și putem celebra beatificare”, a mai spus preotul Ungureanu.
El a precizat că scopul final al acestui proces este canonizarea, după care poate fi declarat sfânt.
Preotul Ungureanu a mai spus că pot trece foarte mulți ani până la canonizarea acestuia, întrucât trebuie să se facă dovada că, în acest interval, cel care trebuie canonizat a mijlocit un miracol.
„De exemplu, Papa Paul a fost canonizat după ce a săvârșit un miracol, o vindecare minunată. Dar există situații în care aceasta poate veni după foarte mulți ani, pentru că de fapt se așteaptă un semn special din partea lui Dumnezeu. Este vorba de un miracol din punct de vedere medical, după invocarea cererii de ajutor. Adică o persoană vine și povestește cum, rugându-se acestuia, s-a vindecat, după care sunt chemați medicii care să spună că nu pot explica acest fapt. În cazul minunilor, se cere medicilor să spună că miracolul vindecării nu este explicabil. După aceea, cazul este analizat de teologi și abia dacă teologii sunt de acord că a fost vorba de un miracol, se poate trece la procesul de canonizare. De fapt, minunea este semnătura lui Dumnezeu pe actul de canonizare”, a spus părintele Ungureanu.
El a adăugat că Vladimir Ghika slujea în două rituri, latin și bizantin, făcând astfel legătura între biserica greco-catolică și cea romano-catolică.
Purtătorul de cuvânt al ARCB a ținut să menționeze câteva dintre realizările lui Vladimir Ghika, vorbind despre primul serviciu de ambulanță din România creat în timpul Răscoalei din 1907, înființarea primului dispensar gratuit din România, în București și sanatoriul care a fost pe locul de astăzi al Spitalului Parhon.
Vladimir Ghika va fi beatificat în 31 august, el fiind primul preot care a slujit atât în ritul latin cât și în cel bizantin și care a sfârșit ca martir în închisoarea de la Jilava.
Papa Francisc a semnat, în 27 martie, decretul prin care recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan” născut la Istanbul și ucis la București. Prin semnarea decretului de către Suveranul Pontif, Vladimir Ghika va fi înscris în rândul sfinților Bisericii Catolice.
Liturghia solemnă de beatificare, pe 31 august
Liturghia solemnă de beatificare va avea loc sâmbătă 31 august, la ora 11.00 la centrul Romexpo din București.
Odată cu beatificarea, lui Vladimir Ghika îi va fi acordat titlul de „Fericit”, va fi propus de biserică drept exemplu de credință și se va autoriza cultul public în cinstea sa, care constă în atribuirea unei zile de sărbătoare în calendarul Bisericii locale, cu o Liturghie proprie și expunerea în public a imaginilor sale și a moaștelor.
Cultul său ar putea fi extins la nivelul întregii biserici romano-catolice din România, dar și al altor biserici locale. După beatificare, Fericitul va putea fi proclamat patron al unei opere, al unei parohii.
Vladimir Ghika a fost un om de mare credință, animat de profunda dorință de unitate a bisericii lui Cristos. De origini nobile, s-a născut într-o familie de diplomați, în ziua de Crăciun a anului 1873, la Constantinopol, fiind botezat în Biserica Ortodoxă.
Din 1879, părinții săi s-au stabilit în Franța, iar Vladimir Ghika a urmat cursuri de teologie la Roma, unde a obținut doctoratul.
A primit taina sfintei preoții prin mâinile Cardinalului de Paris, la 7 octombrie 1923. Aici a slujit în primii ani de preoție, în cea mai săracă zonă, Villejuif.
Cu aprobarea specială a Papei Pius al XI-lea, Vladimir Ghika a devenit primul preot biritual, care a slujit atât în ritul latin cât și în cel bizantin.
Începând din 1939, când a venit în România, a slujit în București, atât în biserica Sacré Coeur, construită cu sprijinul său, cât și în biserica greco-catolică din strada Polonă.
La 18 noiembrie 1952, în plină prigoană a regimului comunist împotriva Bisericii Catolice, monseniorul Vladimir Ghika a fost arestat pe o stradă din București, în timp ce ieșea din casa unei bolnave căreia îi dăduse Sfintele Taine. După un an de anchete și torturi, a fost condamnat la trei ani de închisoare. Monseniorul, care avea atunci 80 de ani, a încetat din viață în închisoarea Jilava, doi ani mai târziu, la 16 mai 1954.
