– În cazul Mariei Zlăvoc, de 69 de ani, s-a decis întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni
– Între timp se așteaptă ca președintele Traian Băsescu să-și facă timp pentru a semna cererea de grațiere depusă încă de săptămâna trecută
Ajutată doar pe jumătate. Maria Zlăvoc, bătrâna în vârstă de 69 de ani din satul Gulia-Dolhasca, trimisă la pușcărie pentru că nu a respectat o hotărâre judecătorească, a scăpat, pentru moment, de corvoada pedepsei. Ieri, în jurul orei 14.30, femeia a ieșit pe poarta Penitenciarului de Maximă Securitate din Botoșani, dar bucuria ei ar putea fi de scurtă durată. Și aceasta pentru că în cazul Mariei Zlăvoc nu este vorba de o grațiere din partea președintelui României, ci de o întrerupere a executării pedepsei, hotărâtă de judecătorii din Fălticeni. Chiar și așa, bucuria bătrânei a fost fără margini. Ușor nedumerită și marcată de zilele petrecute departe de casă, Maria Zlăvoc a ieșit din Penitenciar mulțumindu-i lui Dumnezeu. „M-am gândit și m-am tot rugat la Bunul Dumnezeu poate mi-o da drumul. Nu am dormit nici două ore pe noapte, nici ziua nici noaptea. Dumnezeu e mare și m-a scos de aici să pot merge și eu la căsuța mea”, a spus printre lacrimi femeia. Întrebată cum este în libertate, tanti Maria a ridicat ochii spre cer și a făcut mai multe cruci: „Văd și eu soarele și lumina și cerul de afară. E scumpă, tare scumpă libertatea asta. Nu m-am gândit vreodată că voi ajunge aici, la Penitenciar”. Pentru Maria Zlăvoc nu au fost numai motive de bucurie. La ieșirea din Penitenciar nu a așteptat-o nimeni. A întrebat unde trebuie să meargă pentru că „eu la Botoșani nu am fost niciodată”. Abia atunci a aflat că un nepot de la Pașcani a sunat la Penitenciar și a anunțat că vine să o ia și să o ducă acasă. I s-a permis să se așeze într-o sală de așteptare a Penitenciarului Botoșani până la venirea rudei.
– 13 zile pe muchie petrecute în celulă
Între timp, în vremea mohorâtă de afară, o angajată a Penitenciarului Botoșani i-a explicat bătrânei că suferința ei ar putea continua. „Bunica, matale ți s-a aprobat întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de trei luni. Asta nu înseamnă că nu mai ai de executat din pedeapsă”, a sunat anunțul subinspectorului șef Cristina Livadaru, purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Botoșani. Umilă și cu frică de toți oamenii cu uniformă, Maria Zlăvoc s-a interesat cât mai are de executat, pentru că „am stat până acum 13 zile”. Angajata Penitenciarului a încurajat-o însă și i-a spus că între timp s-ar putea să se întâmple și minunea mult așteptată. Adică, cererea de grațiere depusă să fie semnată de președintele Traian Băsescu și în acest fel bătrâna să nu mai fie nevoită să-și petreacă încă două luni și jumătate închisă într-o celulă. Avocatul Mariei Zlăvoc a explicat și motivele pentru care s-a decis întreruperea executării pedepsei. „Pe motive speciale, în sensul că există o cerere de grațiere în curs de soluționare. În plus, este și precedentul cu cele două femei din Vaslui care au fost grațiate. Instanța a hotărât ca pe 20 noiembrie să se pună în discuție și întreruperea pedepsei pe motive medicale, clienta mea suferind de mai multe boli care-i afectează sănătatea”, a declarat Alexandru Popoveniuc, avocatul Mariei Zlăvoc.
Încarcerată de Sf. Dumitru, va merge la biserică de Sf. Mihail și Gavril
Maria Zlăvoc a fost săltată de acasă în ziua de 26 octombrie, chiar de Sf. Dumitru. Ieri, când a ieșit din Penitenciar a spus că primul lucru pe care-l va face azi, în ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, va merge la biserică pentru a duce la bun sfârșit ce nu a putut atunci, adică să se roage pentru soțul ei, mort acum 7 ani, dar și pentru părinți. Cât despre pământul pentru care a ajuns la pușcărie, nici nu mai vrea să audă. Maria Zlăvoc a fost condamnată la 3 luni de închisoare după ce s-a opus punerii în practică a unei hotărâri judecătorești. Femeia cumpărase un teren de 27 de ari în 1995, iar după 4 ani s-a trezit că o rudă a fost împroprietărită pe o suprafață de 18 ari. A pierdut și procesele intentate de noul proprietar, iar pentru că se știa curată, femeia nu a vrut să-și cedeze pământul. Și așa s-a ajuns la o condamnare de trei luni cu suspendare pentru că nu a vrut să dea pământul, iar ulterior, pentru că s-a opus din nou, condamnarea s-a transformat în trei luni cu executare.






