Parlamentul a fost, timp de cinci ani, ținta atacurilor președintelui, Legislativul sancționându-l pe șeful statului cu suspendarea, iar Traian Băsescu reacționând cu votul uninominal și cu propunerea Parlamentului unicameral.
Traian Băsescu a acuzat mereu parlamentarii că preferă să reprezinte interese de grup în loc să apere interesele celor care i-au ales, că își acordă privilegii nejustificate, că se ascund în spatele unor liste, că l-au suspendat pe nedrept, că nu vor să se reformeze, că nu vor să reformeze statul, că nu vor să reformeze Constituția, că sunt prea mulți și ineficienți, că sunt deputați și senatori în loc să fie unicamerali.
Traian Băsescu declara, în campania electorală din 2004, că va pune Guvernul și Parlamentul la muncă în slujba cetățenilor dacă va câștiga. „Un Parlament puternic asigură controlul administrației în interesul cetățenilor. Parlamentul nu e un sanatoriu pentru puturoși și nici ascunzătoare pentru infractori”, spunea candidatul Alianței.
În primul an de mandat al lui Băsescu la Cotroceni, Alianța PNL-PD s-a luptat pentru schimbarea președinților celor două Camere, Adrian Năstase și Nicolae Văcăroiu. Băsescu a fost primul care a vorbit, la începutul anului 2005, despre schimbarea lui Năstase și Văcăroiu de la șefia celor două Camere, prin modificarea regulamentelor instituțiilor. Indiferent de deciziile din interiorul PNL, șeful statului și-a făcut publică opțiunea pentru alegerea Monei Muscă în fruntea uneia dintre Camere, în cazul înlocuirii lui Năstase și Văcăroiu. Curtea Constituțională a spulberat, în cele din urmă, încercările puterii de la acea vreme de a prelua posturile celor doi lideri ai PSD, sesiunea parlamentară de toamnă fiind sacrificată, astfel, fără succes. Pe fondul crizei parlamentare, Băsescu a revenit asupra declarațiilor sale din ianuarie 2005, spunând că ar fi trebuit modificat doar articolul din regulament legat de schimbarea președinților Camerelor.
Parlamentul a fost acuzat de președinte că adoptă legi în favoarea unor grupuri de interese. El spunea, la ședința de bilanț a DNA pe anul 2006, că în Parlament sunt oameni politici care nu fac altceva decât legi pentru infractori. Băsescu dădea ca exemplu o lege prin care se acordau anumite scutiri fabricilor autohtone de bere. El anunța că va trimite Parlamentului legea spre reexaminare. Parlamentul a reacționat, prin vocea lui Nicolae Văcăroiu, care a cerut public ca șeful statului să prezinte scuze. Președintele nu și-a prezentat scuzele și a trimis legea spre reexaminare.
Relația președintelui cu Parlamentul nu poate fi înțeleasă decât din perspectivă politică. Populația nu a avut niciodată o imagine bună despre Parlament, fapt justificat având în vedere că activitatea parlamentarilor poate fi, pe drept, caracterizată prin cuvintele „ineficiență” și „privilegii”. Indiscutabil, președintele a știut să folosească această stare de fapt în favoarea sa.
Președintele a susținut, în madatul său, 12 mesaje în fața Parlamentului, începând cu cel de la depunerea jurământului și până la cel de bilanț. El a făcut apeluri la solidaritate în vederea îndeplinirii obligațiilor pentru intrarea în UE, a denunțat grupurile de interese care se ascund în spatele politicienilor și care influențează decizia politică în detrimentul interesului general, a semnalat problemele din Justiție, Sănătate, Administrație, Apărare, a respins acuzațiile puterii de la Chișinău îndreptate împotriva Bucureștilor în aprilie 2009 și a susținut ceea ce el a denumit necesitatea modernizării statului, inclusiv prin modificarea Constituției.
El a chemat politicienii din Parlament să inițieze modificarea Constituției, susținând că legea fundamentală trebuie îmbunătățită pentru a nu mai fi izvor de blocaj instituțional. El a ținut să amendeze apoi public clasa politică pentru faptul că nu și-a respectat angajamentul legat de modificarea Constituției. De asemenea, el a criticat în repetate rânduri faptul că unii politicieni, cum ar fi Adrian Năstase, Miron Mitrea și Șerban Mihăilescu, se ascund în spatele imunității parlamentare pentru a nu ajunge în fața procurorilor. El menționa, de asemenea, că în rapoartele Comisiei Europene se specifică acest lucru, ca un minus în legătură cu capacitatea României de a avea o justiție la nivel european.
Conflictul Băsescu-Tăriceanu a dus la afectarea modului în care cele două partide din Alianță au funcționat pentru a asigura Guvernului susținerea în Parlament. Ordonanța privind înființarea și funcționarea DNA a fost respinsă la Senat, Băsescu cerând reexaminarea actului. De asemenea, Guvernul și-a asumat răspunderea cu privire la pachetul de legi privind reforma în sănătate, prilej cu care liderul PSD Mircea Geoană a declarat că Executivul nu are curaj să treacă legile prin Parlament pe cale obișnuită, pentru că nu este sigur pe majoritatea conferită de coaliția PNL-PD-UDMR-PC.
În primăvara anului 2006, societatea civilă îi cere președintelui să se delimiteze oficial de comunismul din România, în numele statului. Inițial el a respins, la nivel declarativ cererea, dar în urma insistențelor unor reprezentanți ai societății civile, a decis să alcătuiască o comisie prezidențială, sub conducerea lui Vladimir Tismăneanu, istoric constestat de unii, pentru întocmirea unui raport pe baza căruia să poată face un gest referitor la comunismul din România. Comisia a întocmit raportul, iar Traian Băsescu a susținut, în decembrie 2006, un discurs în fața Parlamentului în care a condamnat regimul comunist din România ca fiind ilegitim și criminal. Gestul, în esență simbolic, declarativ, a fost primit cu ostilitate de unii parlamentari, în special de cei ai Partidului România Mare. Un grup de parlametari PRM, în frunte cu Corneliu Vadim Tudor, l-au huiduit pe președinte în timpul discursului, au afișat bannere cu Băsescu înfățișat după gratii și l-au numit pe președinte mafiot și bețiv. De asemenea, un grup de intelectuali prezenți la discurs, prin care Horia Roman Patapievici și Gabriel Liiceanu, care s-au afirmat ca susținători ai șefului statului, au fost amenințați, potrivit propriilor spuse, de parlamentari și susținători ai PRM că vor fi aruncați de la balconul sălii de plen.
Imaginea publică s-a conturat clar: președintele a condamnat comunismul, iar parlamentarii s-au împotrivit și s-au comportat oribil, ca niște adevărați comuniști. Cota de încredere acordată de populație Parlamentului a scăzut, iar cea a președintelui a crescut. De altfel, Băsescu a spus ulterior că gestul său de a condamna comunismul nu a fost „iertat” de politicienii care au avut beneficii de pe urma colaborării cu fostul regim. El a spus că Ion Iliescu și alții ca el au stat la baza demersului care a dus, în 2007, la suspendarea președintelui.
Atmosfera politică la București s-a deteriorat puternic în primii doi ani de mandat, Alianța DA fiind frământată de conflictul Băsescu – Tăriceanu, pornit de faptul că, în 2005, premierul s-a opus declanșării unor alegeri anticipate, în condițiile în care PNL-PD se menținea în sondaje la cota avută în momentul câștigării alegerilor, iar popularitatea președintelui crescuse puternic. Băsescu susținea că anticipatele sunt modalitatea de scăpa de „soluția imorală” a coabitării la guvernare cu PC-ul condus de Dan Voiculescu. În 2006, Băsescu afirma că regretă că l-a numit pe Tăriceanu în funcția de premier, spunea că de prea multe ori mafia a ajuns pe masa Guvernului și acuza PSD că este un partid care nu se poate reforma din cauza corupților care îl compun. El și-a atras, astfel, antipatia întregii clase politice.
Declarațiile președintelui au stârnit un val de reacții politice, fiind acuzat că zădărnicește eforturile de menținere a stabilității politice „atât de necesară pentru îndeplinirea obligațiilor României asumate pentru aderarea la UE”. Unii dintre liberali au susținut că Traian Băsescu nu ar fi ajuns președinte fără sprijin din partea PNL.
Aderarea la UE a fost ultimul liant, cel puțin la nivel declarativ, care a ținut, chiar dacă din ce în ce mai greu, cele patru partide în interiorul coaliției. O dovadă că relațiile dintre Băsescu și Tăriceanu și dintre partidele acestora erau ireconciliabile a fost organizarea, la Revelionul din 2007, a două mitinguri simultane, în două piețe apropiate din centrul Capitalei, în care cele două părți au sărbătorit, separat, intrarea României în UE.
Imediat după aderare, a izbucnit scandalul „bilețelul”, fostul consilier de stat Elena Udrea anunțând că, în 2005, Tăriceanu i-a cerut lui Băsescu, într-o scrisoare, să intervină în Justiție pentru Dinu Patriciu, om de afaceri apropiat al conducerii liberale. Informația a fost confirmată de Băsescu, dar respinsă de premier. În acel context, liderul PSD, Mircea Geoană, a anunțat că va declanșa procedura de suspendare din funcție a șefului statului, dar a precizat că social-democrații cer ca Băsescu și Tăriceanu să demisioneze din funcții, iar justiția să se autosesizeze în legătură cu acuzațiile pe care aceștia și le-au adus.
Președintele a fost acuzat de încălcarea Constituției de către adversarii săi politici și de o mare parte dintre parlamentari. „Niciodată n-am încălcat-o, nu am forțat-o, nu am dus-o dincolo de limitele în care ea să nu mai reprezinte spiritul fiecărui cuvânt, articol, literă din Constituție”, spunea Băsescu în iarna anului 2006.
De asemenea, președintele PC, Dan Voiculescu, l-a acuzat pe președintele Traian Băsescu de trafic de influență, susținând că șeful statului i-ar fi cerut, printr-un billet, fostului ministru al Economiei Codruț Șereș să intervină în favoarea unui grup de interese format în jurul companiei Alro, din care ar fi făcut parte și Thoedor Stolojan. În același context, PRM a cerut destituirea din funcție a președintelui Băsescu și a premierului Tăriceanu și organizarea de urgență a alegerilor anticipate, parlamentare și prezidențiale. Liderul PD, Emil Boc, afirma că intenția PSD de suspendare a președintelui ar ridica mingi la fileu șefului statului, pentru că s-ar ajunge la un referendum al cărui rezultat va fi pozitiv pentru Traian Băsescu, deci Parlamentul va fi dizolvat și se va ajunge la anticipate. De asemenea, proaspătul vicepreședintele Partidului Liberal Democrat, Gheorghe Flutur, acuza existența unor „înțelegeri triplu-ștecher” între PNL, PC și PSD. Pe 20 ianuarie, președintele PSD, Mircea Geoană, anunța că liderii partidului au stabilit formarea unui comitet de juriști care trebuie să finalizeze sesizarea către Curtea Constituțională în vederea demersului de suspendare din funcție a președintelui Băsescu.
Emil Boc declara că, dacă PNL va susține demersul PSD de suspendare a președintelui Traian Băsescu, Alianța D.A. „nu se mai justifică”. Parlamentul a aprobat, pe 28 februarie 2007, înființarea unei comisiei de anchetă privind suspendarea din funcție a președintelui, liderul PC, Dan Voiculescu, fiind ales președinte al comisiei. În replică, președintele Traian Băsescu aprecia că miza acțiunii Parlamentului este „un președinte care să tacă”, ceea ce însă este „de neobținut”, el subliniind că Legislativul este liber să ia deciziile pe care le consideră constituționale, dar că el nu își va schimba atitudinea. Voiculescu anunța, ulterior, că raportul elaborat de comisie conchide că Băsescu a încălcat Constituția și este implicat în fapte de natură penală. În același context, Cabinetul Tăriceanu II, format în urma excluderii PDL de la Guvernare, este aprobat de Parlament. Sprijinul acordat de PSD a generat speculații privind o eventuală înțelegere între PNL și PSD conform căreia liberalii s-ar fi angajat, în schimb, să susțină demersul social-democraților privind suspendarea președintelui. Președintele declara că noul Guvern este ilegitim, nu se bazează pe opțiunea electoratului din 2004, acuzând susținerea parlamentară a PSD.
Curtea Constituțională constata, cu majoritate de voturi, că propunerea de suspendare din funcție a președintelui Traian Băsescu „se referă la acte și fapte de încălcare a Constituției, săvârșite în exercițiul mandatului care, prin conținutul și consecințele lor, nu pot fi calificate drept încălcări grave, de natură să determine suspendarea din funcție a Președintelui României, în sensul prevederilor art.95 alin.(1) din Constituție”, rămânând ca Parlamentul să se pronunțe asupra gravității faptelor pentru care s-a propus suspendarea din funcție. Curtea a dat aviz negativ la propunerea de suspendare, considerând că prerogativele constituționale și legitimitatea democratică pe care i-o conferă alegerea de către electoratul întregii țări îi impun președintelui să aibă un rol activ, prezența lui în viața politică neputând fi rezumată la un exercițiu simbolic și protocolar.
Președintele Traian Băsescu a susținut, înainte de votul Parlamentului, o declarație de presă în care a afirmat oficial că va demisiona în cinci minute dacă suspendarea va fi dusă până la capăt. „Votul de suspendare va fi pentru mine semnalul că nu se pot face aceste priorități și atunci nu avem nicio altă soluție democratică decât întoarcerea la electorat”, a spus Băsescu. El nu a participat la ședința în care s-a votat suspendarea sa. Votul pentru suspendare a fost dat de 322 de parlamentari. Cei 322 au fost denumiți coaliția anti-Băsescu și acuzați de președinte că manipulează opinia publică și discreditează avizul legal al Curții Constituționale. Băsescu a revenit, după suspendare, asupra anunțului privind demisia, invocând faptul că a înțeles intenția mârșavă a coaliției formate împotriva sa. Potrivit acestuia, se dorea introducerea unei prevederi legislative prin care să i se interzică președintelui suspendat posiblitatea de a mai candida pentru un nou mandat. După ce a lipsit timp de o lună de la Cotroceni, Băsescu a câștigat cu 75% din voturi referendumul pe tema demiterii sale și s-a întors în fruntea statului. El a susținut că parlamentarii care au votat suspendarea sa ar trebui să demisioneze, pentru că poporul le-a invalidat demersul.
El l-a acuzat pe Călin Popescu Tăriceanu că s-a înțeles cu Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Mircea Geoană, Marko Bela și Corneliu Vadim Tudor împotriva sa. Președintele spunea că Ion Iliescu este un „specialist” în lovituri de stat, făcând aluzie la mineriade și că Viorel Hrebenciuc este „un șobolan rozaliu”, parafrazând inexact un editorial al lui Cristian Tudor Popescu. De asemenea, Băsescu spunea despre Geoană că este „așa cum l-a denumit Ion Iliescu”, adică prostănac. Băsescu a folosit o „metaforă” extrem de dură pentru a ilustra faptul că Vadim Tudor și Maro Bela, cunoscuți ca adversari politici, s-au aliat pentru a-l suspenda. Președintele spunea că cei doi s-au „pupat pe gură”.
Băsescu invoca existența unei dictaturi a Parlamentului, susținând că Legea fundamentală ar trebui modificată astfel încât, în situații în care poporul invalidează decizii de suspendare a președintelui, șeful statului să poată dizolva Legislativul pentru a se ajunge la anticipate. „Eu cred că acum avem dictatură a Parlamentului, a bunului plac. Vă dau un element de dictatură formidabil: 20% conduc 80%. Ce părere aveți?”, le spunea președintele studenților de la Sociologie, la o întâlnire din 2007. El sublinia că România avea, la acel moment, un Executiv care, „contrar oricărei reguli a democrației”, guvernează cu o susținere transparentă de 20%. „Mai are diferența până la 50% în acea susținere transpartinică ce funcționează și trece prin toate partidele și care este mânată de ideologia banului. Cum vă imaginați că, dacă ar fi existat posibilitatea dizolvării Parlamentului, ar mai fi rămas Parlamentul în funcție, când Guvernul avea o susținere de numai 20%? În orice stat democratic s-ar fi mers la alegeri”, a mai spus Băsescu.
El susținea că Parlamentul este în tandem cu Guvernul și încearcă să controleze președintele. „La noi s-a mai întâmplat un lucru care nu are nimic comun cu democrația: împotriva Constituției, Parlamentul a încercat să controleze președintele în loc să facă ceea ce spune Constituția, să controleze Guvernul. Dar Parlamentul este în tandem cu Guvernul și încearcă să controleze președintele”, mai spunea șeful statului. „Este unul din golurile pe care le simt în suflet cu toată ființa mea pentru acest mandat: dacă parteneriatul cu Guvernul ar fi funcționat, dacă Guvernul nu s-ar fi amăgit cu eliminarea PD-ului de la guvernare, cu suținerea PSD-ului cu condiția scoaterii PD-ului de la guvernare, dacă nu s-ar fi mers pe această negociere ticăloasă, care a fost un pachet. Și vi-l pot spune, că până la urmă sunt lucruri care trebuie știute: domnul Tăriceanu a negociat cu PSD-ul, în mod deosebit cu Iliescu, două lucruri-PNL să voteze suspendarea președintelui și să elimine PD de la guvernare și, în schimb, i-a garantat susținerea până la sfârșitul mandatului. A fost unul din obiectivele domnului Iliescu, de altfel specialist în lovituri de stat, ce s-a întâmplat în Parlament în 19 aprilie anul trecut a fost o lovitură de stat cu aspect democratic”, susținea șeful statului, în 2008.
În mai 2007, Băsescu spunea, la un miting electoral, că după ce se va întoarce la Cotroceni va propune revizuirea Constituției astfel încât să se introducă Parlamentul unicameral sau, dacă nu se poate, să se reducă numărul parlamentarilor cu 35-40%. De asemenea, președintele, suspendat, îi nominaliza pe pe „oligarhii” care „îndreaptă decizia politică spre interesele lor, și nu spre interesul general”: Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu, Dan Ioan Popescu, Dan Voiculescu, Verestoy Attila, Viorel Hrebenciuc și Ion Iliescu.
După întoarcea lui Băsescu la Cotroceni, principala sa preocupare în relația cu Parlamentul a fost introducerea votului uninominal. El susținea că prin votul pe listă pot intra în Parlament tot felul de profitori, care pot face alianțe transpartinice pentru susținerea unor interese de grup. Președintele susținea că, dând posibilitatea cetățenilor să-i monitorizeze pe cei pe care îi aleg, parlamentarii vor începe să fie mai responsabili pentru că vor da socoteală pentru activitatea în Legislativ.
Băsescu declanșase la începutul anului 2007, în Parlament, procedura privind organizarea unui referendum pentru uninominal, invocând faptul că, deși sunt inițiative legislative în acest sens depuse, niciuna nu s-a concretizat. Referendumul urma să aibă loc odată cu europarlamentarele. Partidele s-au repezit să scoată de la naftalină proiectele depuse sau să inițieze unele noi. Guvernul a făcut și el propriul proiect, în tandem cu Asociația Pro Democrația. Băsescu dorea introducerea unui tip de uninominal în care parlamentarii să fie aleși ca primarii, fapt despre care specialiștii spuneau că avantajează partidele mari și nu asigură reprezentarea suficientă a tuturor opțiunilor electorale. Guvernul susținea o variantă mixtă, într-un singur tur, care presupunea un algoritm complex de redistribuire a unor voturi. Au existat voci care spuneau că se asigură, astfel, o bună reprezentare a cât mai multor opțiuni, dar lasă posibilitatea ca anumiți candidați să piardă în fața celor care au luat un număr mai mic de voturi. Guvernul a fost acuzat de Băsescu că încearcă să introducă o farsă în modul de alegere a parlamentarilor. Cristian Pârvulescu, președinte al Asociației Pro Democrația, a fost criticat dur de președinte pentru varianta de lege a uninominalului pe care a susținut-o.
În cele din urmă, referendumul a avut loc odată cu europarlamentarele, în 2007, în toamnă, prezența la vot fiind extrem de scăzută. Cei care s-au prezentat au votat covârșitor în favoarea tipului de uninominal propus de Băsescu, dar din cauza prezenței, referendumul nu a putut fi validat. Astfel, s-a recurs până la urmă la varianta Guvernului, amendată în urma unei sesizări la Curtea Constituțională depusă de șeful statului. Băsescu declara că a luat prezența la referendum ca un eșec personal, menționând însă că, oricum, un pas înainte în reformarea clasei politice a fost făcut prin introducerea variantei susținute de Guvern.
Un alt subiect susținut, de-a lungul mandatului, de către președinte a fost necesitatea modicării Constituției. „Nu-i posibil să lăsăm Constituția nemodernizată și pe parlamentari iresponsabili”, spunea șeful statului. El susținea că parlamentarii sunt cei care nu doresc modernizarea Constituției. Președintele a înființat o Comisie prezidențială de analiză a regimului constituțional, care a emis un document în care prezenta deficiențele sistemului existent și prezenta avantajele și dezavantajele diferitelor modele posibile. După prezentarea documentului, Băsescu spunea că ar fi necesară o dezbatere în urma căreia poporului să poată alege ce tip de republică dorește. Președintele a fost acuzat că vrea, de fapt, creșterea prerogativelor șefului statului, în perspectiva unui nou mandat.
La formarea Guvernului PSD-PDL, Băsescu și-a exprimat mulțumirea pentru faptul că în sfârșit există un Executiv cu susținere masivă în Parlament, fapt care, potrivit președintelui, ar putea însemna că există șansa revizuirii rapide a Constituției. Pe de altă parte, în ciuda acestei majorități, s-a constatat că Guvernul preferă mai degrabă să-și treacă legile importante prin asumarea răspunderii decât să le trimită în procedură normală de legiferare. Un exemplu a fost legea privind reforma în Educație, elaborată pe baza unui raport întocmit de o Comisie prezidențială și pe pactul rezultat din acest document. Ministrul PSD al Educației a fost acuzat de președinte că încearcă să întârzie intrarea în vigoare a modificărilor și că vrea să facă anumite compromisuri cu profesorii, în an electoral. În cele din urmă, dată fiind situația incertă din Parlament și prezența masivă în dezbaterea publică, în 2009, a dezbaterilor legate de criza economică, modificarea Constituției nu a mai fost un subiect de prim plan.
Președintele a criticat, în martie 2009, în fața Parlamentului, faptul că Guvernul din perioada 2004 – 2008 a „risipit”, înaintea campaniei electorale, trei miliarde de euro din Fondul Național de Dezvoltare, adăugând că cetățenii români plătesc, în prezent, efectele unei „proaste guvernări”. Ulterior, el declara că este surprinzător că Parlamentul anchetează, în utimul timp, multe cazuri, cum ar fi cele ale miniștrilor Ridzi și Udrea, dar nu și risipirea, la finalul guvernării Tăriceanu, a 3,2 miliarde de euro din Fondul Național de Dezvoltare, sumă rezultată din privatizarea BCR. Cu toate acestea, la fel ca și în multe alte cazuri, subiectul legat de modul de gestionare a Fondului nu a fost lămurit, lăsându-se în urmă o serie de acuzații formulate de președinte și câteva răspunsuri, de natură politică, ale liberalilor vizați.
Un alt atac al președintelui la adresa Parlamentului a fost în vara anului 2009, după demisia de la Ministerul Tineretului și Sportului, a democrat-liberalei Monica Iacob Ridzi, apropiată a șefului statului și a fiicei acestuia, Elena Băsescu. Ridzi fusese anchetată de o Comisie parlamentară condusă de Alina Gorghiu (PNL), care ceruse revocarea acesteia din funcție și cercetarea pentru delapidare și abuz în serviciu, o anchetă a ANAF, și sesizarea Consiliului Concurenței și a Curții de Conturi în cazul contractelor cu Artisan și Mark, pentru organizarea evenimentelor din 2 mai, „Ziua Tineretului”. Cu ocazia depunerii jurământului de învestitură de către noul ministru, Sorina Plăcintă, Băsescu a acuzat existența unor relații oneroase nocive între politicieni și anumite trusturi de presă.
De asemenea, președintele acuza faptul că membrii comisiei parlamentare de anchetă au dat „sentințe” în raportul final, apreciind că această practică reprezintă „o întoarcere la perioada Ana Pauker”. Băsescu a spus că a susținut întodeauna faptul că Parlamentul trebuie să controleze Executivul. „Dar a da sentințe, a pune încadrări în Codul Penal, este un abuz al oricărei comisii parlamentare. Când am văzut sentințele care erau puse, citite de o șefă de comisie, nu de un judecător, am avut senzația că s-a întors vremea Anei Pauker”, completa Băsescu. Șeful statului a adăugat că a văzut, cu acea ocazie, „un act de tip Ana Pauker”, susținut exact de trusturile de presă care au declarat că vor difuza gratuit spoturi electorale în campania pentru europarlamentare.
El a acuzat de lașitate comisia parlamentară în cazul Ridzi pentru faptul că a oprit ancheta exact în momentul în care se ajunsese la firmele care aveau legături cu respectivele televiziuni. Băsescu a adăugat că nu are prerogative pentru a cere Parlamentului continuarea anchetei, menționând că speră ca acest lucru să îl facă Parchetul. Cazul Ridzi trebuie „despuiat” și prezentat publicului în toate aspectele sale, astfel încât românii să cunoască modul în care a fost făcută această „înțelegere murdară între presă și polticieni”, spunea Băsescu. Bineînțeles, cazul nu a mai fost despuiat și nici prezentat publicului, rămânând încă unul din misterele perioadei Băsescu.
Președintele și-a prezentat, într-un discurs lung la Parlament, în toamna anului 2009, bilanțul mandatului și prioritățile pentru viitorul României, printre care a menționat modificarea Constituției. La câteva săptămâni, după o serie de tatonări și declarații echivoce, președintele a anunțat că vrea să candideze pentru un nou mandat și că dorește să organizeze un nou referendum. Tema acestuia: reducerea numărului de parlamentari și renunțarea la bicameralism. El a reluat criticile la adresa Parlamentului, susținând că este ineficient, că cele două Camere au atribuțiuni similare, ceea ce nu este justificat. Băsescu a spus chiar că prin reducerea numărului de parlamentari se va reduce corupția: mai puțini parlametari vor fura mai puțin.
Referendumul a avut loc, de această dată concomitent cu primul tur al prezidențialelor, și a fost validat prin prezență. Alegătorii s-au pronunțat pentru reducerea numărului de parlamentari la maxim 300 și pentru renunțarea la bicameralism. Băsescu s-a declarat extrem de mulțumit și a spus că Parlamentul trebuie să treacă urgent la punerea în practică a voinței poporului.
