Relațiile dintre președintele-jucător și responsabilii Justiției au fost, timp de cinci ani, anevoiase și tensionate, totul în numele independeței și luptei anticorupție, dar niciun mare corupt nu a ajuns după gratii.
În decembrie 2004, independența Justiției și lupta împotriva corupției erau teme principale de campanie. Cei care aspirau la putere promiteau rezolvarea cazurilor de mare corupție și se jurau că Justiția va fi liberă. La acel moment, sistemul judiciar aștepta intrarea în vigoare a codurilor penal și de procedură penală și era excedat de numărul de dosare. Comisia Europeană monitoriza România, iar ministrul Justiției, proaspăt numit, vroia schimbarea procurorilor șefi pentru a începe lupta anticorupție la nivel înalt.
După cinci ani – timp în care președintele nu și-a schimbat atitudinea din campanie, iar la conducerea Ministerului de Justiție s-au succedat Monica Mocovei, Tudor Chiuariu, Teodor Meleșcanu și Cătălin Predoiu, – sistemul judiciar așteaptă încă intrarea în vigoare a codurilor și suplimentarea numărului de magistrați pentru a face față volumului de dosare înregistrate. De asemenea, ridicarea monitorizării de pe justiție de către oficialii europeni și independența sunt încă deziderate ale unui domeniu care este perceput tot ca ineficient, corupt și subordonat puterii politice.
În cei cinci ani în care Băsescu a fost șef al statului, Justiția a luat în vizor nume mari de politicieni sau oameni de afaceri: Adrian Năstase, Șerban Mihăilescu, Miron Mitrea, Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu, Zsolt Nagy, Victor Babiuc, Teodor Atanasiu, Paul Păcuraru, Codruț Șereș, Decebal Traian Remeș, Ioan Avram Mureșan, Tudor Chiuariu și Monica Iacob Ridzi. În afară de cazul liberalului Teodor Atanasiu, în care s-a dat NUP, celelalte cazuri au rămas, într-un fel sau altul, „în coadă de pește”, acesta fiind, poate, unul din motivele pentru care încrederea în Justiție a rămas scăzută. Lupta împotriva corupției a dispărut, ca temă, din agenda publică, poate tocmai din cauza lipsei de rezultate.
România ocupă, în 2009, ultimul loc din Uniunea Europeană în clasamentul Transparency International (TI) din punct de vedere al indicelui de percepție a corupției, la egalitate cu Bulgaria și Grecia, în contextul în care țara noastră nu a înregistrat niciun progres față de anul precedent. TI a lansat, recent, clasamentul global din punct de vedere al indicelui de percepție a corupției, a criticat stagnarea României susținând că este pentru prima oară, din 2002, când în domeniul luptei anticorupție nu s-a înregistrat niciun progres de la un an la altul.
Traian Băsescu a susținut, cel puțin la nivel declarativ, independența justiției și, mai ales, faptul că demnitarii, foști și actuali miniștri precum și parlamentarii, trebuie să ajungă în fața procurorilor și magistraților dacă sunt acuzați de corupție. El a făcut, în contextul eforturilor pentru intrarea în Uniunea Europeană și, apoi, pentru eliminarea Mecanismului de Verificare și Cooperare instituit de Comisia Europeană în relația cu România, nenumărate declarații în care a criticat vehement Parlamentul pentru lipsa de voință politică în aducerea unor politicieni în fața instanțelor.
Pe de altă parte, el a fost acuzat, direct sau indirect, de amestec în problemele Jusțiției și, mai ales, în instrumentarea unor dosare de politicieni. Adrian Năstase a fost cel mai vehement critic al președintelui din această perspectivă. Fostul premier a susținut în permanență că este hărțuit politic din ordinul lui Traian Băsescu. Coincidență sau nu, majoritatea celor care au intrat în atenția procurorilor din 2005 încoace au susținut că este vorba de manevre politice derulate la comanda sau în folosul lui Traian Băsescu. Cu toate acestea, Băsescu a spus mereu că dacă un procuror sau judecător poate afirma că a șeful statului a intervenit pentru sau împotriva unui politician, să iasă public și să anunțe.
Președintele a criticat în mod repetat, vizavi de Justiție, tergiversările în soluționarea unor cauze, declarând că există prea multe dosare prost făcute de procurori sau deliberat întârziate de judecători. El a semnalat că există prea multe situații în care un dosar este restituit procurorului „după un an și jumătate, după un an”, pe chestiuni de procedură. „Asta înseamnă că judecătorul nu și-a făcut treaba. Asta înseamnă că deliberat dosarul a fost întârziat pentru a nu se intra pe fond”, dădea sentința Băsescu. În opinia sa, un procuror ar trebui să verifice eventualele greșeli de procedură înainte de a trimite dosarul în instanță și de asemenea un judecător ar trebui să sesizeze erorile de procedură la primul sau la al doilea termen și nu să întârzie această pronunțare un an sau un an și jumătate.
Consilul Superior al Magistraturii a fost, în repetate rânduri, critica atacurilor președintelui. El a participat la majoritatea ședințelor de început și de sfârșit de an de la CSM și s-a întâlnit cu magistrații Consiliului de fiecare dată când oficialii Comisiei Europene au semnalat, în rapoartele periodice, restanțe în îndeplinirea angajamentelor asumate.
Președintele declara, în repetate rânduri, că de când a preluat conducerea țării, independența Justiției a început să funcționeze și că înalți demnitari și „mult prea puternici oameni de afaceri” au început să afle că, datorită Constituției, „Justiția începe să-i întrebe”. Șeful statului susținea că cei care se plâng la televizor că sunt prigoniți de puterea politică nu-și dau seama că Justiția a devenit independentă și a început să funcționeze în România.
La începutul anului 2007, președintele a participat la ședința CSM, unde Consiliul și-a ales conducerea. El a avut cu acea ocazie o intervenție care a fost catalogată ca fiind cel puțin o gafă, dacă nu o imixtiune în problemele Justiției. La începutul ședinței, Băsescu i-a urat succes în candidatura la șefia CSM lui Anton Pandrea, șef al secției penale de la înalta Curte de Casație și Justiție, deși acesta nu-și anunțase oficial intenția de a candida. În cele din urmă, Pandrea a candidat și a fost desemnat șef al CSM. Președintele și-a explicat, ulterior, remarca, spunând că a făcut o greșeală și că regretă „evenimentul care a dat loc la atâtea interpretări”. „A fost o eroare pe care am făcut-o și nu știam nici regulamentul, că se pot depune candidaturi până în momentul organizării votului. Am greșit-o, am greșit-o, acum nu mai pot trage înapoi, ce să-i fac?”, adăuga Băsescu.
O altă declarație a lui Băsescu vizavi de Justiție stârnea, pe 6 martie 2007, reacții vehemente din partea mediului politic. El spunea că „vor fi dosare grele, care se vor apropia de finalizare și vor viza persoane politice importante”. Președintele Băsescu le-a cerut procurorilor să aplice legea indiferent dacă persoana avută în vedere este președintele țării sau omul de rând. „Dacă vom continua să nu avem curaj să ducem până la capăt dosare de oameni importanți, niciun român nu va crede că nimeni nu este mai presus de lege. Am la dumneavoastră această rugăminte: să ne tratați pe toți cei 22 de milioane de români în mod egal”, le spunea Băsescu procurorilor. Liberalii reacționau spunând că declarațiile dovedesc imixtiunile președintelui în Justiție. Social-democratul Victor Ponta susținea că estimările lui Băsescu privind dosarele au fost făcute în baza raportărilor zilnice ale lui Daniel Morar, șef la DNA și ale Monicăi Macovei, ministru al Justiției.
În aprilie 2007, șeful DNA, Daniel Morar a declarat, la o emisiune, că are o relație bună cu președintele Traian Băsescu, cu care vorbește la telefon, în timp ce cu premierul Tăriceanu nu avut discuții decât la ședința de bilanț a Direcției pe 2006. Întrebat de câteva ori ce anume discută cu șeful statului la telefon, Morar a refuzat să răspundă, spunând însă ulterior că are discuții și cu parlamentarii, cu Comisia de abuzuri. El a negat că ar fi „omul președintelui”, admițând totuși că a discutat cu șeful statului despre dosarul „Flota”. Morar a afirmat că i-a explicat acestuia de ce nu poate fi cercetat, plecând de la prevederi constituționale. Șeful DNA a arătat că discuția cu președintele pe tema dosarului „Flota” a avut loc după ce mai multe voci au susținut că președintele poate fi cercetat. Dosarul „Flota” a avut ca obiect stabilirea modului în care flota românească a pierdut o serie de nave maritime-mineraliere de mare capacitate, prin infracțiuni săvârșite de cei care ar fi inițiat și derulat fraudulos asocierea CNM Petromin SA Constanța cu grupul de firme private Torvald Klaveness Oslo din Norvegia, în perioada aprilie 1991 – august 2000. Traian Băsescu a fost implicat în dosar ca ministru al Transporturilor. O expertiză publicată în timpul mandatului de președinte al lui Băsescu a arătat că nu s-a înregistrat niciun prejudiciu pentru partea română, fapt folosit de șeful statului în declarații publice pentru a-i sancționa pe cei care l-au învinovățit, de-a lungul timpului, de vânzarea flotei.
În vara anului 2007, ministrul liberal al Justiției a atras atenția asupra activității juridico-politice a Direcției Naționale Anticorupție, respectiv preferințele anchetatorilor de a întocmi dosare pe numele unor politicieni de o anumită culoare politică sau de a ține dosare în fișet. Ținta lui Tudor Chiuariu a fost, în principal, procurorul șef al Secției de combatere a infracțiunilor de corupție conexe faptelor de corupție, Doru Țuluș, care a deschis dosare unor miniștri liberali, după ce aceștia s-au separat, la guvernare, de democrați.
Chiuariu a cerut CSM revocarea procurorului Doru Țuluș din funcție, din motive de „ineficiență”. Țuluș susținea că cererea privind revocarea sa din funcție este dubioasă și că nu are nimic să-și reproșeze. Procurorul-șef al DNA, Daniel Morar, declara că apreciază drept „foarte bună” activitatea procurorului-șef al secției a doua.
În acest context, Băsescu a făcut, la GDS, o declarație care a fost taxată în mediul politic și juridic, dar și în presă, ca o presiune la adresa CSM. Șeful statului a declarat că are o presimțire că acesta va fi protejat de CSM. „Până acum, CSM a protejat judecătorii și procurorii. Am o presimțire că asta va funcționa și acum”, a spus Băsescu.
Referindu-se la solicitarea ministrului Justiției, Băsescu aprecia, ulterior, la Alba Iulia, de Ziua Justiției, că „este foarte rău ce s-a întâmplat” și îl critica pe Tudor Chiuariu pentru propunerea de schimbare din funcție a unui procuror și de îndepărtare a unor pasaje favorabile la adresa justiției române din Raportul Comiei Europene.
Vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lidia Bărbulescu, afirma atunci că momentul și cadrul în care președintele Traian Băsescu a lansat atacurile la adresa Justiției, la Alba Iulia, de Ziua Justiției, nu erau potrivite. „Nimeni, nici chiar președintele României și nicio altă autoritate internațională, indiferent de rang, ca de exemplu Comisia Europeană, nu poate sugera ori comenta soluțiile pronunțate de judecători fără a fi pasibili de a li se reproșa încălcarea principiului independenței justiției, principiu ce stă la temelia statului de drept”, susținea Bărbulescu.
Tudor Chiuariu i-a cerut președintelui, în octombrie 2007, revocarea lui Doru Țuluș, invocând deficiențe majore în activitatea lui Țuluș, de natură a vicia actele de urmărire penală efectuate de secția pe care o coordonează, identificate în urma controlului inspecției judiciare. Băsescu a refuzat revocarea lui Țuluș: „Cel care ar trebui să plece este ministrul Chiuariu”. Ulteriror, șeful statului declara că Tudor Chiuariu este „un tânăr mafiot obraznic”, care servește o clientelă și pe care premierul Tăriceanu nu l-ar fi numit ministru, dacă ar fi fost „dezlegat”.
O altă declarație care a stârnit suspiciuni despre cât de mult cunoaște președintele din conținutul dosarelor de Justiție ale politicienilor a fost legată de Decebal Remeș, ministrul-„caltaboș”. Pe 11 octombrie 2007, Băsescu a declarat că în dosarul trimis la Cotroceni de Parchetul ICCJ referitor la implicarea liberalului în scandal sunt destule alte documente „mai tentante decât imprimarea video”. Întrebat de o jurnalistă dacă s-a uitat în dosar, președintele Băsescu a răspuns: „Doamnă, mă uit în toate dosarele care sunt adresate președintelui României. Cum ați judeca dacă s-ar trimite președintelui un dosar în care să nu se uite?”. Anterior șeful statului declarase că este exclusă posibilitatea ca materialul difuzat de TVR în cazul Remeș să fi „ieșit” de la Palatul Cotroceni, „tot documentarul” trimis de Parchet fiind încuiat la el în birou, iar el nu l-a dat.
La începutul anului 2008, șeful statului le-a spus membrilor CSM prezenți la sedința de bilanț că își încalcă singuri independența acceptând să fie ignorati în cazul avizelor pe actele normative care necesită acest lucru, fapt ce contravine Constituției. “În legatură cu independența justiției, v-o călcați singuri. Acceptați tacit să se încalce Constituția și să nu treacă actele pe la dumneavoastră să le dați aviz, tacit acceptați fără să sesizați Curtea Constituțională”, le-a spus Băsescu membrilor CSM. El adăuga că, în momentul în care a văzut că CSM nu reacționează la ordonanța care desființa comisia prezidențială pentru avizare în cazul miniștrilor, și-a spus: „Oamenii ăștia nu-și doresc independență – vorbesc despre independență dar își caută stăpân”.
Pe 7 februarie 2008, președintele șoca din nou Justiția din România cu afirmația că „25% din magistrați sunt din fosta Securitate”, făcută la primirea, la Cotroceni, a lui Vasile Paraschiv, luptător anticomunist. Declarația lui Băsescu a fost catalogată drept „aberantă” de unii parlamentari și taxată de Lidia Bărbulescu, acesta spunând că afirmația „aduce o pată deosebită” asupra judecătorilor și procurorilor.
În același an, Băsescu declara că există o legătură între procurorii care comit erori de procedură în dosare penale și judecătorii care întârzie retrimiterea la parchete a acestor dosare, astfel explicându-se încrederea scăzută în magistrați. Băsescu cataloga drept „inadmisibil” faptul că au existat în 2007 dosare instrumentate la nivelul cel mai înalt al parchetelor care s-au întors de la instanțe pentru nerespectarea procedurilor.
Băsescu a avut dispute și cu Nicolae Popa, președinte al ICCJ. Pe 6 iulie 2008 Băsescu declara, în discursul rostit de Ziua Justiției, că magistrații puteau face românilor un cadou frumos, încetarea monitorizării României de către UE, dar, din păcate, rezultatul muncii acestora este că monitorizarea va continua. „Interesantă chestiunea cu băieți buni și băieți răi”, a spus Băsescu, amendând discursul lui Popa, care aprecia că este contraproductiv ca autoritatea judecătorescă să fie clasificată în băieți buni și băieți răi. Șeful statului adăuga că la o zi de sărbătoare ar fi păcat să nu fie amintit un lucru important: „Este vorba de interesul național, domnule președinte Popa. Și acesta ar fi constat dacă reaușeam să-l materializăm în încetarea monitărizării României. Puteați să ne faceți nouă, celor 22 de milioane de români, un cadou: încetarea monitorizării”.
Președintele declara, în altă situație, că există magistrați și polițiști care au legături cu oameni din lumea interlopă și procurori care dau informații din dosare unor oameni din presă, precum „nea Alecu”. „Sunt procurori care, din dorința de a semăna cu James Bond, transmit informații din dosar la presă. Oamenii aceștia nu au ce căuta în magistratură. Încă din timpul anchetei transmit lui nea Alecu, lui nea nu știu care informații din dosar. Este nepermis și un astfel de procuror nu are ce căuta în magistratură. Nu face onoare, cinste, calității de magistrat”, arăta Băsescu. Șeful statului adăuga că există situații în care magistrați și polițiști au „legături nepotrivite” cu oameni din lumea interlopă.
Traian Băsescu declara, pe 24 noiembrie 2008 că România nu și-a respectat, în principiu, angajamentele asumate în fața UE privind Justiția, menționând că, în anul respectiv, CSM a fost „departe” de a mai urmări obiectivul încetării monitorizării în acest domeniu. Șeful statului invoca fie unele decizii ale Parlamentului, fie activitatea CSM. „Trebuie să observ că nu ne-am respectat angajamentele și prin blocarea justiției de către Parlament, în cazul unor oameni politici, pe care nu-i condamna nimeni, trebuia doar să apară în fața procurorilor și, la fel de bine, puteau să lămurească lucrurile. Deci, pe de o parte, avem blocajul generat de Parlament, pe de altă parte, trebuie să o spun, în ultimul an CSM a fost departe de a mai urmări obiectivul de încetare a monitorizării României pe justiție”, a spus el, afirmând și că „nerealizările CSM sunt notabile”.
O altă ciocnire între președinte și magistrați a avut loc la 29 ianuarie 2009, când Băsescu a primit la Cotroceni reprezentanții unei noi promoții de absolvenți ai Institutului Național al Magistraturii. Unii dintre tinerii magistrați au purtat în piept un autocolant cu inscripția „Respectați independența justiției” iar șeful statului a interpretat gestul ca o primă probă că această promoție de magistrați poate fi influențată. Șeful statului a apărut în sala unde a avut loc ceremonia purtând, spre surprinderea unora, un autocolant asemănător, cu aceeași inscripție.
În discursul rostit cu acest prilej Băsescu a vorbit despre independența justiției, menționând că și-ar fi dorit ca și mai mulți tineri magistrați prezenți la Cotroceni să fi purtat respectiva inscripție. Băsescu a ținut să sublinieze că cei care poartă aceste autocolante nu au încă o experiență proprie referitoare la ingerințe în actul de justiție și astfel creează sentimentul că au fost influențați în gestul lor. Băsescu le-a spus să se gândească bine dacă pot să fie judecători independenți, menționând că le ține decretele de numire la dispoziție pentru ca aceștia să și le poată lua dacă simt că nu pot fi magistrați independenți. „Avem prima probă că această promoție poate fi influențată”, a spus Băsescu. În încheiere, el le-a urat celor prezenți succes, a declarat că ceremonia s-a terminat și a ieșit din sală, fără a ciocni o cupă de șampanie așa cum se întâmplase în cazul promoțiilor din anii trecuți.
O secvență care a atras multe comentarii s-a întâmplat, vizavi de acuzațiile privind faptul că în România se încalcă secretul anchetei penale, în ianuarie 2009. Referindu-se la faptul că raportul tehnic al Comisiei Europene despre Justiția din România, publicat în vara lui 2008, apreciază activitatea procurorului-șef al DNA, Daniel Morar, Băsescu a declara, la TVR, că specialiștii de la Bruxelles au văzut conținutul dosarelor de la DNA, când au făcut controale la această instituție, și își dau seama „că sunt fapte și nu decizii politice”. „Credeți că dacă ar fi existat – și acum văd că în ultima perioadă se diminuează presiunea pe acest subiect – credeți că dacă Morar ar fi fost manipulat politic nu s-ar fi observat imediat la Bruxelles? Sunt oameni cu prea multă experiență, dar când au venit și au făcut controalele la DNA au văzut și conținutul dosarelor și își dau seama că-s fapte și nu decizii politice”, spunea Băsescu. El se întreba, retoric, de ce trebuie schimbat șeful DNA, așa cum susține o mare parte a clasei politice din România, dacă cei care evaluează domeniul de activitate al acestuia îi apreciază rezultatele.
În replică, Adrian Năstase a adresat o scrisoare deschisă președintelui CSM, arătând că este obligația Consiliului să se sesizeze din oficiu și să dispună verificări în urma afirmațiilor șefului statului despre delegații CE care s-ar fi uitat peste conținutul dosarelor sale de la DNA. Problema a rămas, la fel ca multe altele, fără răspuns.
Un alt semn de întrebare a apărut când, în aprilie 2009, un document pregătitor al vizitei ministrului austriac de Externe la București a intrat în posesia presei. În acel document se arăta că președintele Băsescu a exercitat presiuni foarte mari pentru reforma justiției și a chemat la el toți responsabilii în domeniu cerându-le, printre altele, „capul lui Năstase”.
Un episod important în relația președintelui cu Justiția a avut loc în 2009, când Traian Băsescu a declarat că o altă putere – nu Executivul și nici Legislativul – deține controlul asupra bugetului statului, referindu-se la faptul că există cazuri de bugetari care și-au câștigat în justiție anumite drepturi salariale.
Președintele declara, pe 8 ianuarie, la ședința de bilanț a CSM pe 2008, că modul în care s-a făcut creșterea salariilor magistraților, prin hotărâre judecătorească, este un abuz, reprezentând o interferență gravă a puterii judecătorești în sfera executivă și cea legislativă. „Niciun judecător nu poate stabili execuția bugetului statului român și nici cheltuielile bugetului statului român. Acest lucru este un atribut al puterii executive și legislative”, declara Băsescu. El aprecia că „hotărârea adoptată, prin care s-au mărit salariile este o interferență gravă a puterii judecătorești în puterea executivă, care este singura care poate spune câți bani are”. Băsescu spunea, referindu-se la respectivul mod, că acesta este, din punct de vedere al Executivului, „un abuz făcut prin încălcarea legii”.
„În timp ce zeci de mii de oameni își pierd locurile de muncă , bugetarii sunt în procese, pentru acordarea de sporuri din anii anteriori dar și pentru viitor. Nu este un caz izolat Justiția. Funcționari din Ministerul Muncii și-au obținut retroactiv sporuri în sume uriașe, controlori ai Curții de Conturi care controlează utilizarea creditelor externe au obținut de curând în instanță dreptul de a li se da 75 la sută din salariu, și foarte multe astfel de și foarte multe astfel de exemple. Practic, Guvernul și Parlamentul nu mai controlează bugetul statului și salarizarea. O altă putere din afara puterii legislative, din afara puterii executive, decide bugetul statului”, a spus Băsescu.
În mai 2009, președintele cerea Curții Constituționale să constate faptul că instanțele și-au arogat competențe ce aparțin autorității legislative, prin edictarea de norme juridice, prerogativă ce aparține Parlamentului și în anumite situații, strict delimitate de Constituție, Guvernului. Astfel, Băsescu a înaintat Curții o cerere de soluționare a conflictului de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Curtea Constituțională a constatat, la finele luni mai 2009, existența unui conflict de natură constituțională între ICCJ și Legislativ și Executiv, în cazul sesizării lui Băsescu referitoare la depășirea atribuțiilor de către puterea judecătorească în privința sporurilor salariale pentru magistrați și personalul asimilat. „Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora”, decidea Curtea Constituțională. În replică, președintele instanței supreme, Nicolae Popa, a criticat decizia Curții Constituționale, apreciind că a „marșat” la cererea unei alte puteri. Deși Curtea Consituțională s-a pronunțat în acest caz, situația nu a cunoscut o rezolvare, existând încă multe procese care, din cauza acestei dispute, nu au fost soluționate.
În vara anului 2009, Doru Mărieș, de la Asociația 21 Decembrie, a făcut greva foamei pentru a primi copiile dintr-un un dosar legat de revoluție, în care este parte. Parchetul refuza cererea acestuia, iar șefului statului i s-a cerut medierea. La mediere, Șeful statului a cerut Parchetului instanței supreme să concentreze resurse umane pentru a crește viteza de rezolvare a dosarelor revoluției și a propus ca, dacă există această posibilitate, generalul Dan Voinea să revină în activitate, ca procuror civil. „Mi se pare inadmisibil: 20 de ani și nu avem soluții nici pentru 13-15 iunie, nici pentru crimele de la Revoluție. Cer Parchetului General să concentreze resurse umane pentru a crește viteza de rezolvare. Vom discuta dacă domnul general vrea să revină de la pensie să lucreze la acest dosar, să continue la acest dosar”, spunea președintele Băsescu, la finalul ședinței de mediere la care au mai participat premierul Emil Boc, ministrul Justiției Cătălin Predoiu și procurorul general Laura Codruța Kovesi. Președintele a criticat-o atunci pe Kovesi pentru o soluție dată într-un dosar de la Târgu Mureș, în care jandarmul Ionel Buculei, alături de mai multe persoane, a fost anchetat din 1990 până în 2007 într-un caz privind uciderea a șase persoane și rănirea altor 21, în timpul manifestaților anticomuniste din decembrie 1989.
În vara acestui an, actul normativ prin care Cabinetul a decis anularea sporurilor pentru magistrați și personalul auxiliar din justiție a declanșat un protest fără precedent în sistemul judiciar. Timp de aproape două luni, magistrații au refuzat să judece dosare, intrând în sălile de judecată doar de formă, pentru a acorda amânări. Singurele cauze soluționate în această perioadă au fost cele având ca obiect luarea unor măsuri preventive. În timpul protestului, reprezentanții magistraților au căutat sprijin la liderii celorlalte două puteri în stat, făcându-și publice în repetate rânduri nemulțumirile: condițiile „extrem” de grele de muncă, supraîncărcarea cu dosare, subfinanțarea sistemului judiciar în ansamblul său sau instabilitatea sistemului legislativ. Lucruri peste care ar putea trece, în condițiile unei salarizări decente, însă tăierea sporurilor presupunea reducerea veniturilor la un cuantum care nu mai justifica efortul profesional.
În acest blocaj a fost solicitată medierea președintelui. Președintele CSM, Virgil Andreieș, declara că din cauza stării critice din sistemul judiciar este nevoie de o discuție cu cele trei puteri ale statului, sub medierea șefului statului. Andreieș spunea că Plenul CSM susținea că sistemul judiciar este înstr-o stare critică, determinată de mai mulți factori acumulați în timp, și anume subfinanțarea cronică, volumul mare de activitate și inconsecvența legislativă, dar și „umilirea și terfelirea publică a magistraților, care are loc de cinci ani încoace”. El a mai spus că revendicările magistraților sunt întemeiate, având ca bază legea și hotărârile judecătorești.
La mediere, președintele declarat că problema sporurilor din justiție trebuie închisă, întrucât există și o radiografie făcută de Fondul Monetar Internațional. El a solicitat ca protestul magistraților să se înscrie în limitele legii, fără a se afecta dreptul fundamental al cetățenilor de acces la Justiție, iar Guvernul s-a obligat să asigure 170 milioane de lei necesari în 2009 pentru funcționarea domeniului.
În 10 septembrie 2009 Băsescu a participat la ședința CSM unde se analiza situația din Justiție, în contextul în care magistrații refuzau să lucreze. Președintele declara că în Justiție are loc, în esență, o grevă, ceea ce este împotriva legii, iar Justiția trebuie să intre imediat în legalitate. „În al doilea rând, este un mare număr de judecători și procurori care stau cu deciziile de pensionare în buzunar, care nu se pun în aplicare. Cred că CSM ar trebui să solicite punerea imediată în aplicare a acestor decizii. În al treilea rând, cred că inspecția ar trebui să constate dacă s-a respectat legea de funcționare a Justiției la instanțe. Amânarea derulării proceselor nu cred că este legală”, adăuga Băsescu. Lidia Bărbulescu i-a spus președintelui, în ședința CSM, că ieșirea la pensie este un drept, nu o obligație și că pensionarea magistraților pensionabili ar duce la un blocaj și mai accentuat al Justiției.
La ședința CSM s-a discutat și despre preluarea conducerii instanței supreme de către Lidia Bărbulescu, la propunerea președintelui ICCJ, Nicolae Popa, care a împlinit 70 de ani la 1 septembrie. Nicolae Popa a transmis o cerere către CSM, pentru a o delega pe Lidia Bărbulescu, în perioada interimatului la conducerea ICCJ.
Președintele Asociației Magistraților din România (AMR), Mona Pivniceru, a avut, la aceeași ședință, un lung schimb de replici cu șeful statului, pe care l-a acuzat că dă semnale care pot fi catalogate drept interferențe în justiție. „Nu aveți răbdare să discutați cu noi? Dacă prezidați această ședință, aveți răbdare să ascultați punctul nostru de vedere (…) Aveți măcar aparența că ne ascultați și pe noi”, i-a spus Pivniceru lui Băsescu, iar acesta a replicat: „Doamnă, păi vă ascult la televizor, când apăreți la televizor mă uit la dumneavoastră ca la Dumnezeu”. Pivniceru a arătat că statul nu își execută obligațiile față de magistrați, „președintele îi face corupți, alții, idioți”, și că astfel nu poate exista normalitate în sistem. Pivniceru i-a vorbit lui Băsescu despre faptul că judecătorii au o activitate foarte grea, în condițiile în care au foarte multe cazuri de judecat, într-o mare de prevederi legislative contradictorii.
Ea i-a spus șefului statului că este dispusă să organizeze o simulare de proces, la care să participe Traian Băsescu, menționând că astfel ar putea înțelege și președintele cât de grea este activitaea de judecător. Replica președintelui a fost promptă: „V-aș condamna imediat, doamnă, dacă eu aș fi judecător”, la care Pivniceru a răspuns că se referea la un proces civil. „Și structura dumneavoastră pledează pentru (așa ceva-n.r.)… (…) Eu insist să preparăm o ședință de judecată, să vedeți care e timpul sau volumul de muncă pe care îl desfășoară un judecător, să intrăm în ședința de judecată și să formulați o sentință. După acest periplu veți avea reprezentarea, cel puțin minimală, a ceea ce înseamnă activitatea unui judecător”, adăuga Mona Pivniceru.
În cele din urmă, greva din Justiție s-a încheiat, magistrații reluându-și activitatea.
În această toamnă, Băsescu a pledat, în discursul de bilanț ținut în Parlament, pentru restructurarea Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât o treime din membrii CSM să fie reprezentanți ai societății civile. Băsescu acuza, apoi, faptul că unii magistrați provoacă situația din Justiție legată de refuzul activității pentru că „vor să candideze la CSM” și că nu se vrea ca actualul șef al statului să semneze numirea viitorului președinte al ICCJ, acesta fiind motivul pentru care Lidiei Bărbulescu i s-a dat interimatul.
El a adăugat că, la încetarea mandatului lui Nicolae Popa, a scris celor de la CSM pentru o propunere pentru numirea unui înlocuitor în funcția de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, menționând că, în ciuda acestui demers, s-a decis să i se ofere un interimat de șase luni Lidiei Bărbulescu pe respectivul post.
Băsescu a afirmat că acest lucru, care în opinia sa încalcă prevederile legii, este cauzat de „dorința” ca viitorul șef de la ICCJ să fie numit de următorul șef al statului, ales după scrutinul din acestă toamnă, și nu de actualul președinte. Băsescu a spus că acestă temă, legată de situația din Justiție, va fi prelută, în campanie, de „un anumit partid” și folosită electoral. Președintele a spus că nu dorește să intre în acest joc și nu a precizat la ce partid se referă și nici cine are, explicit, aceste interese.
Pe 2 octombrie 2009 Băsescu a semnat reînvestirea lui Kovesi ca procuror general al României, deși Secția pentru procurori a CSM dăduse aviz negativ propunerii ministrului Justiției. Cătălin Predoiu a mai fost într-o situație similară atunci când a propus-o pe Monica Șerbănescu în locul procurorului șef Daniel Morar, la conducerea Direcției Naționale Anticorupție. Președintele Traian Băsescu a refuzat numirea. Totuși, într-o altă situație în care Secția pentru procurori a CSM a dat aviz negativ, în septembrie 2005, numirii adjunctului șefului DNA, Mircea Zărie, președintele Traian Băsescu a aprobat numirea.
Consiliul Superior al Magistraturii a desemnat-o, în 22 octombrie 2009, cu majoritate de voturi, pe Lidia Bărbulescu pentru funcția de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), numirea trebuind făcută de șeful statului. Lidia Bărbulescu declara atunci că nu are niciun motiv să se îndoiască de faptul că președintele Traian Băsescu va semna decretul de numire a ei în funcția de președinte al instanței supreme.
Președintele Băsescu a declarat, pe 3 decembrie, în timpul dezbaterii electorale pentru turul a doilea al alegerilor prezidențiale, că nu o va numi pe Lidia Bărbulescu în funcția de președinte al instanței supreme. Bărbulescu, a declarat, în replică faptul că părerea oamenilor politici, oricare ar fi ei, nu o interesează.
