Traian Băsescu, în vârstă de 58 de ani, a fost, înainte de Revoluție, căpitan de cursă lungă al navei amiral a Flotei comerciale române, iar în ultimii 20 de ani și-a construit o carieră politică, marcată de numeroase conflicte din care a avut grijă să iasă mai mereu învingător.
Născut la 4 noiembrie 1951, în orașul Basarabi din județul Constanța, Traian Băsescu a avut o carieră în domeniul naval, absolvind în 1976 Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”, Facultatea de Navigație, Secția Comercială, iar în 1995 finalizând cursurile Avansate de Management în Industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene, ca bursier al acestui stat.
Începutul activității profesionale a lui Traian Băsescu a avut loc tot în domeniul naval, acesta devenind, în 1976-1981 Ofițer Maritim gradele III, II și I, pe nave de mare tonaj la Navrom Constanța, iar în 1981-1987 fiind căpitan de cursă lungă și comandant al navelor Argeș, Crișana și Biruința.
În perioada 1987-1989 a fost șef al Agenției Navrom din Anvers.
După Revoluție, în 1989-1990, Traian Băsescu deține funcția de director general al Inspectoratului de Stat al Navigației Civile din Ministerul Transporturilor, iar în 1990-1991 ajunge subsecretar de stat – șeful Departamentului Transporturi Navale din Ministerul Transporturilor.
1990 – 1992 reprezintă primul mandat al lui Traian Băsescu în fruncția de ministru al Transporturilor, în Cabinetele conduse de Petre Roman și Theodor Stolojan, după pierderea alegerilor, în perioada 1992-1996, fiind deputat în Parlamentul României.
Din 1996 până în 2000, Traian Băsescu revine în fruntea Ministerului Transporturilor în guvernele Victor Ciorbea, Radu Vasile și Mugur Isărescu.
Anul 2000 reprezintă anul de reorientare profesională și politică a lui Băsescu, acesta candidând la Primăria Capitalei și fiind ales de bucureșteni. În 2004, câștigă un al doilea mandat la Primărie, din primul tur, mult în fața candidatului PSD, Mircea Geoană. Băsescu renunță, însă, la acest mandat în momentul în care devine, pe 20 decembrie 2004 – președinte al României, în urma unei finale dure cu contracandidatul său de la PSD, Adrian Năstase.
Activitatea politică a lui Traian Băsescu a început încă înainte de 1989, acesta declarând că a fost membru al Partidului Comunist Român, condiție pentru avansarea în carieră.
După revoluția din 1989, Băsescu a făcut parte din FSN, în 1992 fiind ales din partea acestei formațiuni deputat de Vaslui. După ruperea PD de FSN, Traian Băsescu a coordonat în 1996 campania electorală a lui Petre Roman, iar în 1996-2000 a devenit din nou deputat de Vaslui din partea PD.
În perioada 2000-2001, el deține președinția Organizației Partidului Democrat a Municipiului București, iar în 2001 devine președintele partidului.
În 2003-2004, deține funcția de co-președinte al Alianței D.A. alături de Theodor Stolojan. În 2004 renunță la șefia Partidului Democrat, odată cu preluarea mandatului de președinte al României.
În politică, Traian Băsescu s-a definit drept luptător.
De când se știe în politică, Traian Băsescu a fost ca maelstrom-ul. Făcător și desfăcător de partide, bulversator de guverne și, în ultima vreme, rezervor de prim-miniștri. A avut la picioare, pe rând, o navă, un minister, un partid și, în cele din urmă, un palat (prezidențial).
De-a lungul timpului, în jurul său s-a format și a crescut un adevărat folclor, președintele în funcție fiind dintre cei care stârnesc sentimente contradictorii, admiratorii și detractorii săi fiind însă la fel de vehemenți.
Băsescu este un frenetic al jocului politic și a schimbărilor cu orice chip. „De-a curmezișul” este o stare de spirit naturală a locatarului de la Cotroceni.
În campania electorală a spus, fără a clipi, că nu a făcut niciun compromis și că s-ar lipsi cu generozitate de doi ani dintr-un viitor mandat numai să se revizuiască Constituția. Adică, printre altele, să-și poată juca rolul de terminator de parlamentari. Să pună mai abitir la zid ceea ce numește faună politică.
Până atunci, este marele neînțeles, căci obiectivele sale „de interes național” n-au fost sprijinite de fosta majoritate parlamentară de vis și, evident, nici de trusturile de presă ale mogulilor. Nu s-a dat în lături să-i parodieze pe jurnaliști în clipuri și nici să spună că îi este „rușine de rușinea” acelora care, atunci când șeful statului își ia un clop pe cap sau când tunde o oaie, „au făcut emisiuni întregi la televiziuni”.
Este veșnic în războaie, cu vorba tăioasă într-o mână și Constituția în cealaltă. Vrea să ducă nava România într-un port liniștit, dar parcă a obosit de atâtea hărțuieli. Probabil că Traian Băsescu, luptătorul, își alungă în fiecare zi din suflet umbra pasageră a plecatului pe scut.
În ceea ce privește averea, familia Traian și Maria Băsescu deține puțin peste 200 de metri de teren în București, împărțiți în două parcele, ambele cumpărate de soții Băsescu în 2003. În același an, familia Băsescu și-a cumpărat un apartament și un garaj, însă, conform declarației de avere a actualului șef al statului, cei doi nu au în prezent nicio mașină.
Adresa la care se află apartamentul nu apare în declarația de avere, lucru care, de altfel, nici nu este cerut de lege. Președintele însă a fost implicat, pe vremea când era primar general, într-o controversă legată de achiziționarea unei locuințe pe strada Mihăileanu din București.
Pe tot parcursul mandatului său de șef al statului, președintele a votat la Liceul Xenopol din București, unde votează cetățenii care au domiciliul pe strada Mihăileanu din Capitală.
Șeful statului confirma, în 11 februarie 2005, într-un comunicat al Președinției, că deține o locuință pe strada Ștefan Mihăileanu nr.2 din Capitală, susținînd că a cumpărat-o legal, în 2003, cu 640 de milioane de lei.
Președintele decidea, după numai două zile, să solicite Administrației Fondului Imobiliar (AFI) anularea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului din casa situată pe strada Ștefan Mihăileanu nr.2. Potrivit Președinției, decizia lui Traian Băsescu avea în vedere „dorința de a clarifica situația sa locativă”.
Totodată, „din respect față de opinia publică, înțelegea să renunțe la acest apartament pe următorul considerent: în noua calitate pe care o are, conform legii, președintele statului beneficiază de o locuință de serviciu, inclusiv după terminarea mandatului de președinte”, menționa Președinția.
Băsescu preciza ulterior că s-a răzgândit și că va renunța la locuința din Mihăileanu doar dacă justiția va dovedi că aceasta a fost achiziționată ilegal.
Președintele declara, pe 4 iulie 2007, într-o emisiune la Realitatea TV, că subiectul locuinței sale din Strada Mihăileanu din București constituie „un aspect de moralitate, iar nu unul de ilegalitate”. Băsescu preciza că va găsi soluții pentru rezolvarea problemei, care este „mai complicată decât pare”.
„O să-mi găsesc soluții să-mi apăr conștiința, nu bătăliile publice”, spunea Băsescu, menționând că imobilul „a intrat în circuitul civil”.
Pe lângă locuința din București, familia Băsescu mai deține o colecție de ceasuri, bijuterii și tablouri care valorează 72.000 de euro.
Șeful statului și soția sa au împreună depozite bancare conținând aproape 85.000 de dolari, 26.800 de euro și aproape jumătate de milion de lei.
Maria Băsescu, soția șefului statului, nu a avut, conform celei mai recente declarații de avere a președintelui, niciun venit în 2008, singurii bani fiind cei aduși de soțul acesteia, provenind din indemnizația de șef de stat și din diverse indemnizații aferente deplasărilor externe: aproape 77.000 de lei și 8.100 de euro.
Declarația de avere a lui Băsescu are și o anexă în care apar date referitoare la contul de campanie. În acest cont, șeful statului avea, la data completării declarației, aproape 500 de dolari, până în 500 de lei, circa 50 de euro și 85 de dolari canadieni.
În aceeași anexă, șeful statului mai notează cheltuirea sumei de 30.000 de lei pentru refacerea casei familiei Sofiei Rusu, din Săucești, Bacău, locuința fiind distrusă la inundațiile din 2008.
Nici șeful statului și nici soția sa nu dețin acțiuni la vreo firmă, singura calitate a lui Băsescu fiind aceea de șef al statului.
