Banderolă sau mărgele

Dacă în anii precedenți, pe vremea asta, ne amuzam, uneori copios, de transferurile virtuale în ambele sensuri, adică și de vânzarea de jucători, și de cumpărarea altora, în acest an s-a ajuns într-o nouă etapă care (dacă-i întrebi pe Corleone ori pe Nașu’) constituie un indiscutabil pas pe loc, deci înainte!, cel puțin cât timp pasul înapoi nu e dovedit: nici nu mai vindem pe nimeni, nici nu cumpărăm nimic. De unde concluzia cât se poate de logică: ne e bine așa cum e. Sau în varianta clasic – comunistă a nemuritorului Mao: cu cât mai rău, cu atât mai bine! Însă, dat fiind că istoria se repetă, iată că și în acest an, e drept că la spartul târgului (peste două zile începe panarama!), taraba de vânzări-cumpărări e salvată: dacă anul trecut, campioana Unirea Urziceni a fost vândută angro, anul acesta cea care s-ar fi cuvenit să joace măcar preliminarii de Champions League (dacă nu direct în grupe, din poziția de campioană), Politehnica Timișoara, urmează aceeași traiectorie, cu mențiunea că motivația vânzării la kil e ușor diferită. Finalul se anunță însă identic: jucătorii, care în mintea lovită de caniculă a lui Iancu valorează fix 23 de milioane de euro, vor fi vânduți pe mai nimic, întru prosperitatea hienelor de tip Gigi Becali (nu-i vorbă, că nici Porumboiu nu-i mai breaz, apropo: ce jucători a adus el până acum, când Vasluiului i se oferă șansa unică în istoria sa – pe veci! – de a juca în Champions League!?). Ziceam însă că este o mare diferență între circul din anii trecuți și tragediile pe bandă rulantă de anul acesta. Într-adevăr, vă amintiți ce ne mai amuzam când Pinguinul cu Crampoane era dat ca vândut sigur, 101%, ba la Arsenal, ba la Valencia, iar apoi, după ce era găsit încă din timpul probelor de joc de la Altach, din liga a 2-a austriacă, lua trenul de Sofia pentru încă un sezon la Ț.S.K.A.? Ei bine, dacă de Florentin Petre ne umfla râsul, de alde Bănel nu simțiți că vi se rupe inima? Nu vă dă o lacrimă când după ce la fiecare ofertă (n-or fi fost, totuși, virtuale!?) Becali a săltat prețul cu câte 100.000, la urmă i-a explicat că să-și bage mințile-n cap, că nu pleacă nicăieri, ci cel mult la… Steaua 2! În compensație, i-a dat banderola de căpitan. L-o fi crezut sclav, că tot e negru, da’i se terminaseră mărgeluțele, așa că merge și banderola…