Banda de înțelepți

Statisticile arată că selecționatele naționale care obțin marile performanțe la nivel internațional nu sunt în nici un caz alcătuite din jucători exagerat de tineri. Chiar dacă vârsta ceva mai fragedă este în principiu o garanție a unei capacități de efort sporite, totuși trofeele importante nu se obțin numai din alergare. Dimpotrivă: o experiență competițională considerabilă este generatoare de siguranță în joc, de tărie de caracter atunci când jocul nu merge și când trebuie recuperat un dezavantaj. Cei tineri se pierd cu firea, în vreme ce ăi’ bătrâni găsesc adesea soluții prin care să iasă la lumină. De aceea, formula ideală a unei selecționate se regăsește în sintagma aia tocită decenii de-a rândul și care vorbește despre îmbinarea „elanului tineresc” cu „înțelepciunea bătrânilor”. Lucrul acesta nu e greu de realizat în țările normale, cu fotbal tot așa, unde găsești selecționabili pe toate drumurile și de toate vârstele. În alte locuri, cum ar fi alea unde după câte o generație de loseri vine o altă tot de loseri, nu găsești nici elan, nici înțelepciune, ci doar lehamite și un sictir vecin cu moartea clinică. Cam de 20 de ani numai asta am văzut, așa că atunci când alcătuim vreo națională, indiferent pe cine convocăm, rezultatul este lesne previzibil: o nouă ratare a calificării. Uitați-vă și la săracu’ Guriță care, cred că în disperare, a convocat vreo câțiva tineri, iar pe post de înțelepți pe alde Săpunaru și Tamaș! Cu ăsta de la urmă s-a lămurit repede, l-a gonit, dar pentru că înțelepciunea se cere totuși menținută la cote înalte, iată că pentru noua „dublă” a fost resuscitat Cosmin Moți. Nu, nu ca portar. De ce oare mă ia cu rău la inimă numai la gândul că Moți, în tentativa de a-și dovedi înțelepciunea, o s-o facă și mai lată decât Tamaș?