Banda de domni

Alaltăieri, un tribunal din capitala patriei și-a prelungit programul obișnuit de lucru cu multe ore. Motivul? Audierea unui grup infracțional reunit în formulă completă pentru prima oară în cei peste 3 ani de când procesul este pe rol. Membrii acestei bande, cunoscută în lumea de dinafara pârnăii prin sintagma „domnii investitori”, sunt în număr de 8, iar ceea ce spune rechizitoriul este că pe durata câtorva ani, dumnealor au măsluit ceva acte de vânzare/cumpărare de fotbaliști, păgubind niscai cluburi cu vreo 10 milioane de euro și implicit statul român (varianta fiscală!) cu circa 1,5 milioane, tot de euroi. Domnii aceștia, priviți prin această prismă, par astfel să fi investit mai puțin decât se crede și decât declară ei înșiși în fotbal, și infinit mai mult în propria bunăstare. La o cercetare nu neapărat amănunțită, banda pare (și chiar așa și este) una absolut eterogenă: întâlnim aici fotbaliști care au adus glorie țării (Gică Popescu) dar și faste panarame pe gazon (Jean Pădureanu), demnitari pe vechi și pe nou (alde Copos, care din C.C. al U.T.C. din vremea lui Ceașcă a sărit direct în funcția de vicepremier al României , cică, democrate) dar și infractori sub toate regimurile (alde Giovani Becali, bișnițar de bilete pe vechi, de unde și statutul de „dizident”!, dar și de carne vie – de fotbalist – pe nou), oameni cu statut incert, precum alt traficant – de butelii și de șaorme – numit Borcea, ori fostul securist Nețoiu, devenit nu se știe ce. Cât despre Meme Stoica, lăsați, că nici el nu știe ce e: inginer, lătrău sau doar un maimuțoi? Dintre toți, singurul care s-a grăbit a-și recunoaște golănia, ca atare putând fi chiar suspectat de ceva rudimente de demnitate, este Gică Popescu. Ceilalți audiați, probabil și fiindcă n-au nici o cale de scăpare, au băgat-o fie p-aia cu „încrederea în justiția română”, fie s-au dedat la istericale – doar pentru astea, și tot i s-ar cuveni câțiva ani de bulău -, precum numitul Ion (la export, „Giovani”!) Becali. Cel mai tare a fost, însă, borfașul ăl’ bătrân, zis Tata (blaturilor!) Jean, zis Lordu’ (!!?) care a scornit una vecină cu Oscarul pentru comedie: „Cum să acuze un om în vârstă de incorectitudine?”. Știi ce-i nasol, Lordălăule? Că de toate porcăriile ăstea te-a acuzat o țară-ntreagă încă de pe când erai tânăr. E drept că și Justiția se mișcă mai încet decât blaturile tale de-o viață. Dar, totuși, se mișcă.