Baciul corean / Și cel moldovean…

M-am gândit bine și am hotărât că aș fi de-a dreptul măgar dacă aș căuta noduri în păpuriș după nebunia din Cupă de alaltăieri. Și, la urma urmei, care ar putea fi reproșurile? Să-l acuzi pe Neșu că nu mai știe nici să alerge (că, pardon, „cu mingea” nu știa nici înainte!) după de bietul om abia a ieșit din convalescență? Ori pe Saban că l-a întors coreeanul ca pe clătită, când a vrut el? Sau pe Andrey că a pasat la adversar după modelul Lobonț – Gravesen, numai că gălățeanul i-a salvat brazilianului cariera trimițând la o palmă de stâlp, în timp ce Gravesen l-a scos pe Lobonț din poarta Ajax-ului atunci? Mai poți cârti la ceva când până și arbitrajul a fost excelent, la prea ușor acordatul penalty pentru Steaua același arbitru fluierând un altul și în favoarea Oțelului, la fel de ușor, dar fără să lase impresia că a fost vorba de o compensație? Aș fi ridicol de-a dreptul dacă aș mârâi la zecile de pase greșite în cele 120 de minute de joc nebun, după ce tot eu, acum vreo săptămână, spuneam că în Anglia se greșesc cu nemiluita, tocmai din cauza vitezei de joc și a transmiterii mingii „din prima”, fără preluare. Iar acum, când am făcut exact așa, eu să cârcotesc?! A fost o minune de meci, în care fotbaliștii români „s-au dat cu lumea”, fiind nevoiți să facă ce au văzut că fac partenerii de întrecere: un coreean, un lituanian, un moldovean (deși sună aproape ca-n „Miorița”, m-am lămurit că băieții ăia n-au absolut nimic de-a face cu fotbalul nostru de baladă), bașca ăl’ din Burkina Faso, care au demonstrat fără dubiu că fotbal se poate juca și pe alte planete decât aia braziliană. Așa că, neavând de ales, au „băgat cărbuni” și ai noștri, băștinașii, că doar a fost de lucru pentru toată lumea! Astfel încât cred că s-au jucat efectiv vreo 70 de minute din primele 90, fapt fără precedent. Mi-e greu să cred însă că se vor contamina și alte echipe de această superbă maladie. Mă gândesc însă că echipa națională, mereu un exemplu pentru toți, ar putea fi cea care să-i facă și pe ceilalți să joace așa. Cum ar putea ea să arate așa cum ne dorim? Foarte simplu: naturalizându-i pe ăștia: un coreean, un moldovean, ca să nu mai vorbim de ăl’ din Burkina Faso. Vi-l mai amintiți pe polonezul Olisadebe, cel ca tăciunele? Și neapărat pe Andrey. Despre care n-am spus nimic, pur și simplu fiindcă m-a lăsat mut.