Azi toate s-au schimbat…

Chattanooga este un oraș din Tennessee. Nici mare, nici mic – până-n 200.000 de locuitori. Are sumedenie de gazete mai mult sau mai puțin locale, în lista oficială a cărora nu vei găsi menționat și „Buletinul Clubului Român din Chattanooga”. Care, totuși, nu numai că există, dar curând va sărbători apariția numărul 100. Ceea ce înseamnă că și pe-acolo, departe, s-au aciuat români, care, spre cinstea lor, nu numai că vor să-și păstreze limba strămoșească, dar se arată interesați și de cele ce se petrec în fostul „acasă” mioritic, „Buletinul” reproducând fără nici un parti-pris politic diverse articole din presa românească. Și, probabil, pentru a menține interesul cititorului „mediu”, le asezonează cu noutăți diverse și spectaculoase, recoltate din producția agențiilor de presă de pretutindeni.
În numărul 87 (ianuarie 2019) se publică o lungă listă de profesii foste, actuale și viitoare. Parcurgând-o, înțelegi mai bine temeiurile lumești ale romanței „Azi toate s-au schimbat” – doar bietul tei mai păstrând câte ceva din culorile tot mai șterse ale unui „a fost odată” pe nesimțite erodat de coroziunea timpului. Interesant: se schimbă neîncetat nu numai mentalități, soluții tehnice, gusturi, mode, granițe, obiceiuri, ci, pe nesimțite, și profesii: unele dispar, altele se insinuează de-a dreptul agresiv în realitatea veacului XXI. Cele mai vechi profesii din lume care ființează și azi ar fi, întâi de toate, prostituția, apoi, în ordine, aceea de agricultor, profesor, miner, scriitor (?!), preot, bucătar. (Aș zice că și cea de ostaș – militar, soldat, războinic, luptător – s-ar cuveni adăugată.)
Printre cele mai rare profesii din lume ar fi fost aceea de povestitor: pe vremea când analfabetismul era larg răspândit, în marile hale ale întreprinderilor manufacturiere existau cititorii de povești care ajutau la alungarea monotonie și plictisului. Am cunoscut „povestitori” în Cuba, la „Empresa” de havane „Partagas”: la microfon, citeau din Dickens ori din Balzac și lucrătorii reacționau vocal aprobator sau dimpotrivă, în funcție de evoluția acțiunii. Printre meseriile ciudate și rare sunt menționate degustătorii de mâncare pentru animale, încălzitoarele de pat (fete tinere care se vârau în așternutul rece din castelele nobililor spre a le încălzi – fără, se spune, conotații sexuale), inspectorul de nuci de cocos (decide gradul de coacere), în vreme ce profesiile deosebit de periculoase ar fi cele ale marinarilor de pe vasele de pescuit, spălătorilor de ferestre la blocurile turn, dresorilor de crocodili, toreadorilor, astronauților, polițiștilor.
Cele mai bine plătite profesiuni sunt cele din lumea medicală, show business, sportivi profesioniști, directori de corporații. În SUA, medicina își onorează slujitorii (în special chirurgii) cu lefuri de circa 200.000 $ pe an. În sport, trai pe vătrai: Messi primește 84 de milioane de dolari pe an, plus 30 de milioane din publicitate și de la sponsori, depășindu-l astfel de Neymar (71 cu 19) și Ronaldo (61 cu 47). Recordul în boxul profesionist îl deține Floyd Mayweather (în medie, 275 de milioane $ pe an). Realizatorii TV se numără și ei printre fericiții sorții: Cooper de la CNN a adunat o avere de 100 de milioane $, iar Hannity, 80 de milioane. Actorii de cinema, regizorii, producătorii, cântăreții îi depășesc de departe: Merv Griffin a trecut de miliard, Tom Cruise de 550 de milioane, George Clooney de 500, Jack Nicholson de 400, Madonna de 800, Celine Dion de 360. Cele mai prost plătite profesiuni: muncitorii agricoli, barmanii și chelnerii (fără a se lua în calcul bacșișurile), spălătoresele, lucrătorii din fast-fooduri. Profesiuni neobișnuite bine plătite: bounty hunter-ii, specializați în capturarea datornicilor – ei primesc un procent din suma datorată. Îngrijitorii de insule particulare se laudă cu circa 100.000 $ pe an, cascadorii cu 90.000. În Costa Rica, la taxa de parcare se adaugă „cuidacarro” – suma ce-o plătești unor guarzi ca să-ți păzească mașina în parcare.
Profesiunile cele mai rele din istorie: „băiatul de pălmuit” (în Anglia medievală se închiria un puști care să primească, la nervi, palmele odraslelor răsfățate), „amintitorul” – în Evul Mediu, bogătașii care se îmbătau criță la petreceri aveau cu ei un însoțitor care să le amintească a doua zi cele întâmplate peste noapte, traficanții de cadavre (dezgropau morții în sec. XIX, spre a-i vinde pentru practica studenților), groparii de ciumați, curățitorii de haznale, negustorii de lipitori.
Profesiuni dispărute în veacul nostru: acarii de la căile ferate, oamenii-reclamă, hamalii din gări, dactilografele, ceasornicarii (aș, la noi, mai sunt; aș adăuga însă remaiezele). Încă din secolul trecut n-ar mai exista lăptari, plutași, birjari (în Egipt sunt câți vrei!), operatoare în centrale telefonice, zețari, copiști, pălărieri, rotari, telegrafiști, sifonari, sacagii. Sunt în pericol să dispară poștașii, croitorii, bibliotecarii (!), strungarii, contabilii (!). Politicienii nu-s pe listă.