Ieri a avut loc runda 1 dintr-un meci care s-a sfârșit cu mult timp înainte de a fi început. Da fapt, nu va începe niciodată, dintr-o sumă de motive pe care dacă nu le știți, n-are rost să vi le înșir eu aici, că n-are ziarul atâtea pagini. Așadar, ieri, titluri mari umpleau josul ecranului TV încă de la orele dimineții, anunțând chestii de tot hazul, precum „Scandalul corupției din fotbalul românesc, cercetat de DNA”. În comentariile știristelor (care în mod evident nu aveau habar despre ce e vorba), dacă nu era și asta scris pe micul ecran, revenea halucinantul laitmotiv „Mircea Sandu audiat la DNA”. Iar ca masa să fie cu adevărat bogată, pe timpul șederii Nașului la (finii de la) DNA, s-a dat de mai multe ori legătura la analfabeții trimiși pe teren și porecliți reporteri, pripășiți la ușa instituției în așteptarea momentului culminant: ieșirea (sau nu?) interogatului, liber (sau nu?), eventual încătușat (sau nu?) și lăsat (sau nu?) să răspundă întrebărilor. Știți dv., întrebările alea cretine pe care le auzim de câteva zeci de ori pe zi venind din partea alaiului de reporteri, puse nu ca să răspundă ăla sau aia, încătușați de regulă, ci ca să-i audă șeful de serviciu cât de hotărât își fac ei meseria pe care n-o au. Ba chiar îmi și imaginam cum ar suna întrebările – alea puse unui Naș încătușat: „Ai violat fotbalul românesc? Ce-ai avut cu el? Ce rău ți-a făcut? De ce după ce l-ai violat l-ai și omorât? E frumos ce-ai făcut? Îți pare rău?”. Șansa însă ca Nașu’ (ca de altfel oricare altul dintre borfașii din fotbalul ăsta penal de sus până jos) să iasă legat fiind la fel de mare ca aceea a PIB-ului României de a-l depăși anul ăsta pe cel al Statelor Unite, evident că Nașu’ a ieșit vesel și zâmbitor pentru a comunica soborului de proști cu microfoane în mână mâhnirea procurorilor care-l invitaseră în calitate (a lor, nu a lui!) de… suporteri! Bravos națiune, halal! V-ați prins, acu’ măcar, boieri dumneavoastră, cum stă treaba? Procurorii bipezi români nu sunt cum vedeți dv. în filmele alea americane, oamenii statului de drept, plătiți să înhațe borfașii. Nu, procurorul de Dâmbovița, spre deosebire de ăl’ de Mississippi, este, în primul rând, suporter. Care câine până la moarte, care fan de-al lui Bănel, care devotat Giuleștiului de 7 generații. Dar, peste toate aceste mici și omenești pasiuni domnește dragostea nețărmurită pentru Tricolor, pentru Națională. Iar de Națională răspunde în mod direct Nașu’. Faceți pariu că la meciul care are loc de mâine într-o lună, banda, ptiu!, rectific: echipa de procurori va avea locuri în lojă, de unde va susține cu maxim entuziasm Naționala contra lui Messi?