Avariații



Oricâte imagini ne-ar prezenta televiziunile cu revolta populară din Argentina având drept „obiect al muncii” transformarea în frigărui a președintelui federației și a antrenorului Naționalei, eu tot nu cred că dacă, în aceeași situație, pentru ei ar fi urmat, pe 10 august, inaugurarea vreunui stadion în Anglia sau Germania, nu s-ar fi găsit soluții. Ba sunt convins că dacă printre clauze s-ar fi găsit una referitoare la „cei mai buni 3 fotbaliști ai lumii”, argentinienii i-ar fi naturalizat, fie și pentru un singur meci, și pe Ronaldo, și pe Neymar. Fiind însă vorba de noi, cu siguranță că și-au zis „mai dă-i în mă-sa cu stadionul lor de fițe de la Budapesta!” și și-au văzut de vacanță. Că ei aveau totuși după ce să și-o ia. Noi însă, care suntem în vacanță mereu, ne-am zis că ar fi păcat s-o întrerupem pentru o nenorocită de pregătire a unui joc oficial, așa că am combinat ideea de meci amical cu aceea de vacanță perpetuă și am pus de o călătorie tocmai în San Marino, locul 203 în lume din tot atâtea posibile, timp în care, de exemplu, până și Clujul a găsit un adversar tare pentru un eveniment similar, Lazio. Acu’, dacă stai să te gândești, parcă tot mai bine e să bați cu 1-0 pe San Marino într-un meci care punctează în clasamentul FIFA decât să ți-o tragă Lazio. Asta, cât suntem încă pe locul 55 în lume, că peste vreo 2-3 ani, când om fi noi pe locul 203, s-ar putea să nu găsim alt adversar decât una încă necunoscută: Kosovo sau Transnistria. Iar dacă tot vorbim de o soluție de avarie, atunci de ce să ne mai mire că avariatul de Pițurcă n-a găsit nimic mai breaz pentru meciul său de re(de)but decât să apeleze la un alt avariat: Nicoliță, a cărui prezență, pentru orice om normal, în orice echipă de fotbal de pe Terra pare cel puțin bizară. Explicația ne-o dă, în Gazeta de ieri, însuși președintele federației din San Marino, supărat pe faptul că presa din toată lumea face mișto de meseriile jucătorilor săi (barmani, funcționari etc.): „Jucătorii mei nu mai au dreptul să vorbească despre ocupațiile lor, ci doar despre fotbal, pe teren”. Ei da, așa înțelegem și noi: Bănel e și el unul care se exprimă pe gazon exact pe înțelesul fotbalului din San Marino.