Piloni importanți ai democrației participative la nivel de bază sunt echipele de consilieri locali sau județeni. Apartenența lor politică arată mai bine opțiunile cetățenilor decât în cazul alegerii primarilor, unde personalitatea are un rol important. De aici apare și necesitatea ca reprezentanții în consiliile locale să facă cunoscute opiniile diverse ale cetățenilor și să promoveze interesele diferitelor tabere politice sau asociații ale alegătorilor. O fac? Mult mai puțin decât ar fi de dorit, într-o manieră timidă și „fugind” de apariții publice, inclusiv când doresc să promoveze un proiect al zonei pe care o reprezintă. Consecința majoră a acestei atitudini „reținute” este încrederea scăzută în consilieri și opinia, aproape generală, că sunt o masă amorfă de votanți ai proiectelor promovate de executiv.
Imaginea de inactivitate răspândită în populație, ca și cea privind „hărnicia” parlamentarilor nu este în totalitatea adevărată, atât din cauza consilierilor prea „timizi” în comunicare, dar și a primarilor care au cam „monopolizat” relația cu mass-media. Câți consilieri au însoțit primarii sau președintele Consiliului Județean la conferințele de presă, mai ales cele organizate pentru inaugurările de obiective sau semnări de contracte? Trebuie spus că, în multe cazuri, activitatea în comisii este mai intensă, se negociază în baza proiectelor de hotărâre, iar în ședința de consiliu doar se votează. Iar despre “contrele” din ședințele de comisii nu relatează nimeni decât accidental. Momentul votului, de multe ori televizat, generează și el suspiciuni. Toți consilierii ”puterii” votează ”pentru”. De frică că le poate fi retras „sprijinul politic” și pierd scaunul? Din același rațiuni, cei din opoziție votează „contra”, chiar în condițiile când nu au argumente de respingere a proiectului. Cred că trebuie revizuită legea privind „migrația politică” pentru a nu mai fi un mijloc de șantaj.
În ce privește în general activitatea consilierilor, personal nu am remarcat transformări de la un mandat la altul, exceptând apariția unor noi membri ai Consiliului Local sau Consiliului Județean mai excentrici sau guralivi, cu voie și „împinși” de partide „antisistem”. Dorințele proprii privind activitatea lor am exprimat-o mai des, dar nu cred că este lipsit de interes să o reiterez. În primul rând, fiecare consilier trebuie să facă lobby pentru zona pe care o reprezintă și să obțină, cu argumente, cât mai mult. Locuitorii localităților, în cazul consilierilor județeni, și ai satelor din cadrul comunelor, în cazul consilierilor locali, vor „da note” în primul rând după aceste acțiuni.
În al doilea rând, cred că un consilier care „se respectă” trebuie să inițieze măcar un proiect de hotărâre pe sesiune, să-l susțină inclusiv public și să-și convingă colegii de necesitatea lui. Are șanse mari de succes dacă primarul devine coautor al proiectului. Nu sunt rău, am experiență!
Un consilier trebuie să facă uneori alegerea între cetățenii pe care îi reprezintă și „poziția partidului” în raport cu un proiect. Abilitatea de a acționa în favoarea cetățenilor îl califică ca un politician respectabil și de viitor.
O bună relație cu primarul și executivul, în general, este de dorit, sacrificarea cerințelor cetățenilor sau a convingerilor proprii nu este deloc acceptabilă pentru acest lucru.
Mai sunt multe cerințe și dorințe pe care trebuie să le îndeplinească consilierii adevărați, dar închei cu o ultimă cerință valabilă pentru toți: faceți public un „raport de activitate” după fiecare sesiune. Este și în avantajul dumneavoastră!
