Atitudinea moralei creștine ortodoxe față de avort, divorț, abandonul copiilor, imoralitate (II)

Harul Tainei Cununiei consfințește și dă putere dumnezeiască dăruirii reciproce ce și-au făgăduit-o cei doi, un bărbat și o femeie, în totala libertate de decizie, pentru a duce viața în doi, bucurându-se deopotrivă de drepturile divine și umane ale acestei legături matrimoniale în iubire, odată cu împlinirea deopotrivă și a îndatoririlor ce le implică aceasta. Cei doi își aparțin reciproc și formează o unitate, fără ca unul dintre ei să se simtă anulat ca existență personală; se simt una și formează un trup, cele două euri purtându-se reciproc și afirmându-se reciproc atât în viața lor personală cât și în viața vlăstarelor lor.
Instituită de Dumnezeu la crearea și restaurata și ridicata de mântuitorul Hristos la rangul de Taină, căsătoria creștină, anume căsătoria civilă împlinită prin Taina Cununiei administrată de episcop sau preot celor doi care au încheiat în fața ofițerului stării civile contractul nupțial – matrimonial -căsătoria civilă – a fost privită totdeauna ca ceva venerabil și cu demnitate etică: > (Evrei 13, 4). Desigur celibatul pare a fi un ideal față de căsătorie (Mat. 19, 12), la care vor fi părtași cei credincioși după învierea cea de obște: > (Mat. 22, 30), idee subliniată și de Sfântul Apostol Pavel când zice: > (I Cor. 7, 38), > (I Cor. 7, 32-33); însă nu păcătuiește cine se căsătorește (I Cor. 7, 36). Dar nu orice celibat, ci numai celibatul ca juruință sau vot evanghelic, înțeles ca o castitate permanentă sufletească și trupească ce și-a asumat-o cel ce a depus acest vot, pentru dobândirea împărăției cerurilor (Mat. 19, 12). Viața de familie, voită și poruncită de Dumnezeu (Fac. 1, 27 si 28; 2, 18; Marcu 10, 9) este calea obișnuită, la îndemâna tuturor, pentru viețuirea morală după voia lui Dumnezeu, pe pământ (I Cor. 7, 2-5). De aceea Biserica a condamnat totdeauna disprețul față de căsătorie practicat de ereticii gnostici, manihei, eustatieni și alții (can. 51, ap și 13 Trulan) privind căsătoria și familia creștină prin prisma principiului că > și că în consecință ea este singura instituție așezată de Dumnezeu pentru perpetuarea omenirii și singura împreunare sexuală legală și permisă.
Desigur odată încheiată, căsătoria în general, adică cea civilă, și căsătoria creștină creează și o serie de efecte juridice și respectiv efecte sau consecințe religios-morale și canonice.
Cununia fiind o Sfântă Taină care împărtășește celor căsătoriți civil, harul dumnezeiesc pentru dragostea totală și deci neprihănită între ei harul dumnezeiesc al unirii bipersonale, căsătoria bisericească, creștină, este din punct de vedere canonic cea mai perfectă și deplină căsătorie (matrimonium ratum) cu autoritate obligatorie în Biserică și ar trebui și în Stat, ca una ce este îndeplinită potrivit atât legilor și formelor bisericești, cât și celor civile. De aici și dispoziția Bisericii noastre Ortodoxe de a administra Taina Cununiei numai celor căsătoriți civil. În cazul acesta, simpla căsătorie civilă (matrimonium legitimum seu legale) încheiată numai după legile și formele civile înaintea forurilor civile și deci cu putere numai în Stat, este o căsătorie imperfectă. Din punct de vedere dogmatic și canonic căsătoria civilă neurmată de Taina Cununiei este privită drept concubinaj, bineînțeles dacă soții sunt creștini ortodocși, iar pentru Biserica Româno -Catolică această căsătorie este socotită un concubinaj condamnabil.
După codul civil, căsătoria poate fi: obligatorie, impusă deci tuturor cetățenilor care doresc să se căsătorească, sau facultativă când rămâne la aprecierea fiecăruia de a încheia o cununie sau o căsătorie civilă. (www.crestinism-ortodox.ro )