Atitudinea moralei creștine ortodoxe față de avort, divorț, abandonul copiilor, imoralitate (I)

1. Familia este prima și cea mai mică celulă a organismului social și o biserică mică în marea comunitate a Bisericii. De aici, interesul, deopotrivă, pentru familie din partea Statului și din partea Bisericii. Desigur, în măsuri diferite pentru Stat, dar totdeauna prezentând același interes major indiferent de ideologiile veacului privind familia și problema demografică, pentru Biserica și Morala creștină ortodoxă, de-a lungul timpului și mai cu seamă astăzi într-o societate cu o gândire socială secularizată. Originea căsătoriei și deci a familiei stă în însăși natura socială a omului și a vieții lui, precum și în voința lui Dumnezeu exprimată pozitiv la crearea omului:
(Fac. 2, 18). Pentru a reface caracterul monogam al căsătoriei, întinată și ea prin căderea protopărinților, Mântuitorul Hristos a ridicat căsătoria la rang de Sfântă Taină, redându-i prin împărtășirea harului comuniunii bipersonale celor ce realizează împreună legătura ei naturală, rostul și importanța ei primordială. De aceea și Sfântul Apostol Pavel o numește > și o aseamănă cu legătura dintre Hristos și Biserică (Efes. 5, 23 și 32), subliniind astfel că în căsătorie legătura sufletească dintre soți stă pe primul plan, determinând comuniunea și unitatea soților în această comuniune și prevalând însoțirea conjugală.
Ținând seama și de acestea și având în vedere rostul divin natural al căsătoriei, definiția dată acesteia, acceptată de dreptul civil, sună simplu: >.
În lumina Moralei creștine ortodoxe și a dreptului canonic, căsătoria este legătura și unirea monogamă dintre un bărbat și o femeie pentru toată viața și o participare reciprocă la dreptul divin și uman.
Această definiție corespunde voinței înseși a lui Dumnezeu exprimată la creație: > (Fac. 1, 27); > (Fac. 2, 24; Mat. 19, 5), împlinind astfel porunca: > (Fac. 1, 28) căci > (I Cor. 11, 11), și > (Efes. 5, 28).
Din definiția dată reținem că contractul nupțial-matrimonial, adică consimțământul unui bărbat și al unei femei de a trăi împreună viața, în comunitatea căsătoriei, este premisa și condiția naturală a Tainei cununiei și deci a familiei creștine. Desigur, acest contract matrimonial nu are voie să contrazică legile bisericești și nici pe cele civile. Există deci anumite impedimente absolute sau relative care se opun acestui contract matrimonial și, deci, prin aceasta, săvârșirii Tainei înseși a Cununiei. (www.creștinism-ortodox.ro)