Atenție la căpușe! 243 de suceveni au ajuns la Urgențe mușcați de căpușe, în mai-iunie

Numărul sucevenilor care au ajuns în acest an la Spitalul de Urgență ”Sfântul Ioan cel Nou” Suceava din cauza mușcăturilor de căpușe este de 243, marea majoritate în lunile mai și iunie. Directorul medical al spitalului, dr. Tiberius Brădățan, ne-a declarat că în unul dintre cazuri a fost confirmată și prezența bolii Lyme și că la această oră mai sunt în lucru alte câteva probe. Cei care au venit la UPU din cauza căpușelor provin atât din mediul urban, cât și din mediul rural și sunt din toate categoriile de vârstă. Toți pacienții au primit vaccin antitetanic și asistența medicală specifică.
Dezvoltarea căpușelor este favorizată pe de o parte de vreme, iar pe de altă parte de faptul că până acum, din cauza ploilor, administrația locală din municipiul Suceava nu a efectuat acțiuni de dezinsecție în spațiile verzi din oraș. Directorul Direcției Domeniului Public din Primăria Suceava, Marian Andronache, ne-a declarat că, deși există un contract semnat pentru dezinsecție, ploile au împiedicat această acțiune. „Trebuie să fie 48-72 de ore cel puțin fără ploaie, altfel dăm degeaba cu substanțe”, a spus Andronache. El a precizat că în noaptea de 16 iunie este planificată să înceapă această acțiune, în toate parcurile, locurile de joacă și de agrement din oraș.
Situația ideală pentru o luptă eficientă împotriva periculoaselor insecte ar fi ca și asociațiile de locatari să procedeze la fel cu spațiile verzi din jurul blocurilor, iar soluțiile de dezinsecție să fie schimbate periodic pentru că după folosire repetată căpușele dezvoltă rezistență.
Precizăm că nu toate căpușele sunt purtătoare ale bacteriei Borrelia burgdorferi, care provoacă boala Lyme, după cum nici toate căpușele purtătoare nu transmit obligatoriu boala prin înțepătură.
Traseul bacteriei răspunzătoare de apariția temutei boli Lyme este următorul: căpușele care trăiesc în iarba înaltă, pe frunzele copacilor din păduri, parcuri sau pe pajiști se infectează când se hrănesc cu sângele animalelor și păsărilor sălbatice contaminate. Ulterior, o astfel de căpușă infectată poate mușca omul și transmite în acest fel bacteria.
Mușcăturile de căpușe sunt nedureroase și greu de observat
Mușcăturile sunt nedureroase, nu lasă semne particulare, iar căpușele sunt deseori greu de observat. Căpușele tinere, care produc majoritatea infecțiilor la om, au dimensiuni de numai 1-2 mm, iar cele adulte de 3-6 mm, ceva mai mult când își măresc volumul după hrănire. În acest fel, simptomele care eventual vor apărea sunt greu legate de înțepătura de căpușă. Mai mult, din cauza marii varietăți de simptome pe care le poate dezvolta și care pot duce la confundarea sa cu alte maladii,
boala Lyme este denumită și „boala cu 1.000 de fețe”. Perioada de incubare de la momentul infectării până la apariția simptomelor este de obicei de 1-2 săptămâni, dar poate fi și de doar câteva zile ori, la capătul opus, de luni sau, în unele cazuri, chiar ani.
În zona mușcăturii, cam după 3-30 de zile, apare o înroșire a pielii, o leziune tegumentară care se extinde treptat. Forma tipică este aceea de „bull’s eye”, ca o țintă – un inel în jurul unui punct central mai gros și mai ferm. La atingere, pacientul simte căldură, dar nu mâncărime sau durere. Acest „eritem migrator în ochi de bou” apare la 60-80% dintre persoanele infectate. Pacienții se simt slăbiți și obosiți, au dureri de încheieturi, gâtul înțepenit, li se inflamează glandele limfatice sau prezintă simptome de gripă (febră, transpirații, dureri musculare și de cap).
După aproximativ 4-6 săptămâni de la infectare, când bacteriile încep să se răspândească în tot corpul prin sânge, limfă sau lichidul cefalo-rahidian, pot apărea simptome care nu au legătură cu zona în care a apărut mușcătura. Printre acestea, dureri ale mușchilor, încheieturilor și tendoanelor, palpitații și amețeală. La pacienții din Europa apar uneori umflături roșiatice pe lobul urechii, sfârc sau scrot. Simptomele mai severe includ pareze parțiale, poliartrită, pericardită și nevrite, meningită, care se manifestă prin dureri mari de cap, rigiditate a gâtului, sensibilitate la lumină etc. Simptome de reper în această fază a bolii mai sunt și paralizia unui nerv al feței (paralizie facială) sau durerile radiculare.
Pacienții cu Lyme netratați pot dezvolta modificări ale creierului asemănătoare celor din sifilis sau scleroza multiplă
După câteva luni sau chiar ani de la momentul infectării, pacienții care nu s-au tratat ori s-au tratat incorect pot dezvolta simptome severe și cronice care afectează mai multe părți ale corpului, inclusiv creierul, nervii, ochii, încheieturile și inima. În cazuri extreme se poate instala paraplegia. Unii pacienți trec prin episoade de pierderi de memorie, au dificultăți de concentrare etc. Encefalomelita cronică, care poate fi progresivă, provoacă slăbiciuni ale membrelor inferioare, dificultăți de mers, paralizie facială, probleme la vezică, vertigo, dureri de spate. Simptome neurologice cronice apar la 5% dintre pacienții netratați. Au loc modificări ale creierului asemănătoare celor ce însoțesc boli precum sifilisul sau scleroza multiplă. Pot apărea atacuri de panică, tulburări de comportament, depersonalizare, senzația pacientului că se simte detașat de el și de realitate. Artrita Lyme afectează de obicei genunchii, dar și umerii, gleznele, șoldurile etc.
În cazul în care observați unul sau mai multe simptome descrise anterior, indiferent dacă știți că ați fost mușcați la un moment dat de o căpușă sau nu, sfatul medicilor este să faceți, în cel mai scurt timp posibil, un test pentru diagnosticarea bolii Lyme. În eventualitatea în care testele dovedesc faptul că este vorba despre o infecție cu agenții patogeni ai bolii Lyme, cu cât începeți mai repede tratamentul corespunzător, cu atât aveți șanse mai mari de recuperare. Tratamentul tipic include antibiotice și antiinflamatorii.
Este important de reținut că boala nu se transmite de la om la om, nu se transmite prin aer, apă sau hrană și nu se transmite de la animale la om (dar animalele pot fi purtătoarele căpușelor infectate) și nici prin țânțari, purici, păduchi sau muște. În schimb, se poate transmite de la mamă la făt, putând duce la moartea fătului, dar nu și în cazul în care gravida este diagnosticată și tratată cu antibiotice. Nu se transmite prin laptele matern.