„Atelier” cu Oana Bedrulea

La Galeria de Artă „George Cotos” de la Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina, din orașul Gura Humorului, s-a deschis, în prima zi a acestei săptămâni, expoziția de debut de pictură și grafică a Oanei Bedrulea, elevă în clasa a XI-a la clasa de artă din cadrul liceului humorean. O expoziție „retrospectivă”, dacă se poate spune așa, atunci când este vorba de o adolescentă (o expozantă „îngrozitor de tânără”, cum a prezentat-o Elvira Romaniuc, directorul instituției muzeale locale), care etalează rodul a trei ani de muncă asiduă, o expoziție-semnal (și nu pentru că invitații la vernisaj au fost atenționați, la momentul deschiderii, de sunetul unui clopoțel) care anunță un început de drum în construirea unei cariere artistice. Un moment, aș spune, reprezentativ pentru o comunitate care-și propune să ofere un model cultural axat pe calitate și responsabilitate, cum este comunitatea urbană humoreană, întrucât a adus în fața publicului trei generații aflate într-un raport de continuitate creativă: maestrul Corneliu Tincu (inițiatorul și primul dascăl al clasei de artă din Gura Humorului), prof. Viorel Ciocan (un discipol al maestrului Tincu, care i-a și succedat la catedră) și juna Oana Bedrulea (căruia același Corneliu Tincu, care i-a fost diriginte atât ei, cât și mamei sale, i-a ghidat primii pași pe drumul greu de parcurs al picturii). O expoziție cu un generic lucrativ („Atelier”), cu „un caracter experimental” (cum a declarat autoarea, care a mărturisit că „dorește să testeze reacția publicului”), o expoziție care, probabil, vrea să ne spună că lucrările nu se află toate într-un stadiu definitiv, sau că tânăra creatoare nu și-a definit încă propria formulă de expresie artistică, aflându-se într-o continuă căutare, o desfășurare cromatică entuziastă care reprezintă o primă filă dintr-un catalog al zidirii. Oana Bedrulea (apreciată de dascălii săi ca fiind „perseverentă și ambițioasă”), al cărei avantaj este, așa cum a subliniat Elvira Romaniuc, faptul că are parte de părinți care-o iubesc și o susțin cu toate mijloacele, precum și de profesori care-o îndrumă și-i girează cu autoritatea lor profesională exploziile de creativitate, atacă toate genurile plastice, de la peisaj și natură statică, la compoziție și portret, cu inepuizabilele resurse de spontaneitate specifice vârstei. Culoarea, cum a spus la vernisaj maestrul Corneliu Tincu, este pentru ea „un joc bine dirijat” prin care „încearcă să-și exprime sentimentele” cu o „vizibilă plăcere de a lucra”. Să sperăm că din această hârjoană cu culoarea și din această primă confruntare singulară cu publicul, Oana, care și-a prezentat acum mostrele timpurii ale creației sale, spunând că și-a văzut astfel împlinit o parte din visul său, va ști să decanteze esențialul și, ținând cont de sfatul maestrului Tincu, de a nu confunda perseverența cu încăpățânarea, va continua să lucreze definindu-și și consolidându-și profilul artistic. Mai tânărul profesor și diriginte Viorel Ciocan, mai emoționat decât expozanta, convins că aceasta „știe ce vrea și promite mult în creația plastică”, i-a urat simplu, dar încurajator: „Dă-i bătaie mai departe!”.