Biserica îl pomenește astăzi pe Sfântul Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Sfântul cinstit de toată creștinătatea apare peste tot ca o figură proeminentă, care excelează în generozitate. A fost un om de o foarte mare cultură teologică, o autoritate în domeniu și un om cu un profil moral model. Din acest motiv, adesea este pus alături de apostoli. Personalitatea sa cumulează trei elemente principale: ascetismul sirian, noblețea romană și inteligența greacă. Pentru multa sa bunătate a fost ales arhiereu, pentru dreapta credință a fost prins și întemnițat împreună cu alți creștini, primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Sfântul Nicolae a fost episcop pragmatic, intervenind în eparhia sa ori de câte ori era nevoie. A trăit la sfârșitul secolului al III-lea – începutul secolului al IV-lea.
Tradiția Bisericii consemnează faptul că Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi. Încă din copilărie a dat semne de comportament spiritual excepțional, iar în timpul tinereții s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ și viață duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune școli, unde s-a remarcat prin inteligență, iar în bisericile în care intra uimea pe toți prin blândețe și noblețe sufletească. Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot
Hristos i-a dăruit Evanghelia, îndemnându-l să accepte episcopatul
După moartea părinților săi, Teofan și Nona, Nicolae a renunțat la toată averea pe care aceștia i-au lăsat-o, împărțind-o săracilor și plecând în pelerinaj în Țara Sfântă. Când s-a întors de la Locurile Sfinte, a mers la Mănăstirea Sionului, întemeiată de unchiul său. Îndemnat de Dumnezeu, s-a reîntors apoi în cetatea Mira, pentru a trăi între oameni. După moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei – astăzi un mic sătuc sub un alt nume, în Turcia -, Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiția spune că Dumnezeu S-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Nicolae a refuzat la început această funcție, însă Mântuitorul i S-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia și îndemnându-l să primească noua demnitate
Mare teolog și apărător al credinței creștine
Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae a avut o activitate deosebită. S-a îngrijit cu mare atenție de păstoriții săi, fiind tot timpul acolo unde era nevoie de el. A ajutat pe săraci, i-a primit pe cei păcătoși, a apărat credința de erezii și de persecutorii păgâni, el însuși fiind chinuit de soldații împăraților Dioclețian și Maximian, care au încercat să distrugă creștinismul și să reintroducă religiile păgâne. El a continuat să apere legea lui Hristos, mergând prin cetate și distrugând toate statuile zeilor la care se închinau păgânii. În jurul anului 305 a fost întemnițat, dar atunci când pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Constantin cel Mare (305-335), creștinii putând să-și manifeste liber credința, Sfântul Nicole a fost eliberat.
Primul care a vorbit despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică
Sfântul Nicolae este cinstit de toată creștinătatea. Chiar și în tradiția creștină, de tip protestant, de exemplu, unde s-a interzis cinstirea sfinților, Sfântul Nicolae a continuat să fie cinstit. El apare peste tot drept o figură proeminentă, care excelează în generozitate, în bunătate. Din acest motiv, a și fost pus în legătură cu Crăciunul. Și tocmai de aceea se spune că sărbătorile de iarnă încep la Sfântul Nicolae, care este modelul uman al dărniciei lui Dumnezeu-Creatorul, care dă pe Fiul Său lumii la timpul potrivit, adică la Crăciun. Sfântul Nicolae a fost un om de o foarte mare cultură teologică, o autoritate în domeniu și un om cu un profil moral model. Din acest motiv, adesea este pus alături de apostoli.
Este și îndreptător al credinței, pentru că el a fost cel mai vehement apărător al învățăturii despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat, la Sinodul I Ecumenic (această adunare din anul 325, la care au participat 318 episcopi din toată lumea, a fost convocată la Niceea de Constantin cel Mare, pentru a combate erezia lui Arie). Arhiepiscopul Mirelor Lichiei era un om cu o cultură extraordinară și cu un profil moral desăvârșit, fiind unul dintre foarte puținii care au luat cuvântul la Sinodul I Ecumenic. Se spune despre Sfântul Nicolae că a condamnat erezia lui Arie, iar această condamnare a fost atât de vehementă, atât de convingătoare și el a fost atât de supărat de atitudinea lipsită de credință a lui Arie, încât l-ar fi pălmuit chiar pe acesta.
Faptul că a apărat-o pe Maica Domnului ni-l arată pe Sfântul Nicolae ca teolog și ca cel care a vorbit pentru prima dată despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică. A-L recunoaște pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiu al lui Dumnezeu întrupat presupune, implicit, a o recunoaște pe Maica Domnului ca Născătoare de Dumnezeu
Santa Mana, din mormântul Sfântului
Pe lângă faptul că a fost un mare teolog, Sfântul Nicolae a fost și un episcop dedicat, el fiind la curent cu absolut tot ce se întâmpla în eparhia sa. Era un episcop foarte pragmatic, care intervenea ori de câte ori era nevoie, lucru care arată și vocația socială a Bisericii.
Nu se știe cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a plecat la Hristos, unele surse indicând anul 340, altele 350. Se știe doar data, respectiv cea la care astăzi îl cinstim pe Sfântul Nicolae, 6 decembrie.
În anul 1087, de frica expansiunii musulmane, moaștele sale, care rămăseseră în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia, unde sunt îngropate într-o criptă. Din acest mormânt, săpat la aproximativ doi metri sub pământ, pentru că au vrut să fie protejate de eventualele invazii sau profanări, se spune că izvorăște un lichid incolor (un fel de aghiazmă, un mir mai fluid), care se numește Mana sau Santa Mana. O dată pe an, episcopul locului face o slujbă și extrage cu o seringă această Santa Mana, pe care o amestecă cu apă, o binecuvintează și apoi o împarte credincioșilor.
O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în Biserica „Sf. Gheorghe“ Nou din București
Un mare ajutător al tinerilor
Sfântul Nicolae a făcut minuni chiar din timpul vieții sale. În timpul călătoriei spre Țara Sfântă, o furtună puternică i-a speriat pe cei din corabie, crezând că vor muri. Dar Sfântul Nicolae i-a îndemnat pe toți să se roage lui Dumnezeu, iar furtuna s-a oprit. Tot atunci, Sfântul Nicolae a înviat un tânăr corăbier care căzuse de pe catarg și se înecase. De asemenea, în Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat mulți bolnavi și demonizați. Sfântul Ierarh Nicolae a salvat Mira Lichiei de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-și vândă grâul în cetatea Mirei. Cea mai cunoscută este minunea cu acel bărbat care avea trei fete și care fusese, probabil, bogat, dar care a ajuns într-o situație economică delicată. Soluția ieșirii din această situație era să-și ofere fetele spre desfrânare. Se spune că seara, ori de câte ori gândul acesta îi revenea omului respectiv, Sfântul Nicolae, episcopul locului, arunca, în taină, o pungă cu galbeni în curtea lui, astfel încât să aibă cu ce să trăiască și să nu dea fetele spre pierzare. De asemenea, o altă minune consemnează faptul că în vremea împăratului Constantin, trei tineri, cărora li se spune voievozi (guvernatori locali) au fost acuzați pe nedrept de complot împotriva împăratului. Au fost închiși și urmau să fie decapitați. Dar seara, Sfântul Nicolae i-a apărut în vis împăratului, spunându-i că sunt nevinovați. Înspăimântat de această viziune, împăratul i-a eliberat. Aproape în toate aceste intervenții ale Sfântului Nicolae se vede că cei ajutați sunt persoane tinere și probabil din acest motiv Sfântul Nicolae a fost tratat și cinstit ca un mare ajutător al tinerilor.
Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar și al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate, al celor acuzați pe nedrept. Sfântul Nicolae este serbat atât de Biserica Ortodoxă, cât și de cea Romano-catolică, la 6 decembrie.
(Sursa: Ziarul Lumina)