Astăzi este sărbătoarea Sfântului Haralambie

Sfântul Haralambie, Episcopul Magnesiei (Asia Mică) a răspândit cu succes credința în Mântuitorul Hristos, călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Vestea despre practicile lui Haralambie a ajuns la urechile ighemonului Lucian și a comandantului de armată Luchie, care l-au arestat pe sfânt și l-au adus în fața judecății, unde el și-a mărturisit credința în Hristos, refuzând închinarea la idoli.
În ciuda vârstei înaintate (avea 113 ani), aceștia l-au supus la torturi inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier și l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulțumea torționarilor săi, spunând: „Vă mulțumesc, fraților, că mi-ați reînnoit sufletul care dorește să se unească cu veșnicia!”
Văzând că Sfântul Haralambie rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldați, Porfirie și Vaptos au crezut în Hristos și au fost omorâți prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos și au fost imediat martirizate.
Luchie a turbat de mânie la vederea celor întâmplate și a apucat el instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul Sfântului Haralambie. Apoi guvernatorul l-a scuipat în față pe sfânt și gura i s-a întors la ceafă.
Sfântul Haralambie a făcut multe și mari minuni cu harul lui Dumnezeu
Luchie l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale și să se milostivească de el, iar martirul în bunătatea sa s-a rugat pentru cei doi și s-au vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, mulți din cei prezenți au trecut la creștinism, printre care și Luchie, care a căzut la picioarele sfântului episcop și l-a rugat să-l boteze.
Luchie i-a spus despre cele întâmplate împăratului Septimiu Sever (193-211), care se afla atunci în Antiohia (vestul Asiei Mici). Împăratul a ordonat să fie adus Sfântul Haralambie la el în Antiohia. Soldații i-au legat barba în jurul gâtului și l-au tras de ea pe drum. Apoi i-au înfipt un piron de fier în trup, dar împăratul nu s-a mulțumit și le-a cerut să-l chinuie și mai mult, arzându-l încetul cu încetul. Dar Dumnezeu l-a ocrotit pe sfânt și acesta a rămas nevătămat. La cererea păgânului împărat, să-i dovedească puterea Dumnezeului său, Sfântul Haralambie a făcut multe și mari minuni cu harul lui Dumnezeu, înviind din morți un tânăr și izgonind diavolul dintr-un om chinuit de 35 de ani, astfel încât mulți oameni au crezut în Hristos Mântuitorul. Chiar și fiica împăratului, Galinia, a trecut la creștinism zdrobind cu mâinile ei pe idoli, de două ori la rând, într-un templu păgân. Împăratul a mai dat ordin să-i zdrobească Sfântului Haralambie gura cu pietre și să-i ardă barba, dar sfântul a întors flăcările asupra chinuitorilor săi.
Plin de răutate drăcească Septimiu Sever împreună cu un eparh numit Crisp au hulit numele lui Dumnezeu, îndrăznind să-L provoace pe Dumnezeu și să-L cheme să vină pe pământ să-i înfrunte pe ei, cei puternici. Atunci Domnul a dat un cutremur înfricoșător, ridicându-i pe cei doi păgâni în aer și nu i-a lăsat pe pământ până când Sfântul Haralambie nu s-a rugat pentru ei. N-a trecut mult și după ce și-a revenit din sperietură, împăratul a dat din nou ordine să-l tortureze pe sfânt.
Dinainte de moarte, cerurile s-au deschis și sfântul a văzut pe Mântuitorul și pe îngerii săi
În cele din urmă, Sfântul Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis și sfântul a văzut pe Mântuitorul și pe îngerii săi. Sfântul martir i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaștele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame sau boli, să aibă prosperitate, pace, abundență de fructe, roade și vin, iar sufletele oamenilor din acel loc să fie mântuite. Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorințele și S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. Din mila Domnului, sfântul a murit înainte de a fi executat. Galinia a îngropat trupul martirului cu multă onoare.
Capul Sfântului Haralambie se păstrează la Mănăstirea „Sfântul Ștefan” din Meteora. În biserica Mănăstirii Miclăușeni, din Iași, se află moaștele a treizeci de sfinți, printre care și ale Sfântului Haralambie. Părticele din moaștele sale sunt prezente la Mănăstirea Râșca, la Catedrala episcopală din Galați, la bisericile „Sfântul Dumitru” (Poșta), „Sfinții Arhangheli” (Oțelari), „Sfântul Stelian” (Lucaci) din București.
Sfântul Haralambie este cunoscut ca fiind apărător de ciumă și de foamete. Confirmarea o găsim în Acatistul închinat lui: „Bucură-te, izbăvitorule de ciumă și de foamete!”.
Istoria consemnează că oamenii au cerut ajutorul său în diferite situații grele cum au fost „ciuma lui Caragea”, din 1813, dar și foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.
În iconografia ortodoxă greacă, Sfântul Haralambie este reprezentat ca un preot, iar în cea rusă sub chip de ierarh.
(Calendar ortodox)