Astăzi este sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care, șezând jos lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăț mare și, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socotești că sora mea m-a lăsat singură ca să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus răspunzând i-a zis: Marto, Marto, te silești și te îngrijești de multe; dar un singur lucru trebuiește. Maria însă și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea. Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: așa este, dar fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.
Evanghelia praznicului Adormirii Maicii Domnului vorbește despre două surori, Marta și Maria, ele fiind surorile lui Lazăr din Betania, prietenul Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe care El l-a înviat din morți. Cele două surori, Marta și Maria, sunt pomenite în această Evanghelie nu pentru că ar avea o legătură directă cu Maria, Maica Domnului, ci una indirectă, și anume că Maria, sora Martei, ca și Fecioara Maria, este mai mult preocupată de cele duhovnicești decât de cele materiale. Ea este mai întâi preocupată de a asculta cuvântul de viață făcător și mântuitor al Domnului Iisus Hristos, în timp ce Marta voia să arate prețuirea ei față de Iisus printr-o ospitalitate materială deosebită, printr-un ospăț mare.
Maria și Marta: grija pentru suflet și apoi grija pentru trup
În casa celor două surori, Mântuitorul vorbea cu Maria despre cele duhovnicești, lăsând-o pe Marta să pregătească ospățul mare de bucate. Însă când Marta a zis către Domnul: „Spune-i surorii mele, Maria, să mă ajute” (Lc.10,40), Mântuitorul Iisus Hristos a dojenit-o pe Marta cu aceste cuvinte: „Marto, Marto, te silești și de multe lucruri te îngrijești. Dar un singur lucru trebuiește. Maria și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea” (Lc. 10, 41-42). Prin aceasta vedem că Mântuitorul Iisus Hristos dorește ca omul să caute mai întâi cele spirituale și apoi cele materiale. Omul nu este făcut să trăiască doar ca o ființă biologică, care se hrănește cu alimente materiale, ci el este în primul rând o ființă spirituală, purtătoare de trup, chemată să fie și purtătoare de Duh Sfânt sau de Dumnezeu. Maria și-a ales partea cea bună, și anume hrana duhovnicească a sufletului care vine din legătura vie a omului cu Dumnezeu, prin ascultarea Evangheliei, prin rugăciune și fapte bune. Maria reprezintă aici prioritatea vieții spirituale față de viața materială, biologică, deoarece trupul este trecător, dar sufletul este nemuritor, fiind chemat la viața cerească, la comuniune cu Dumnezeu Cel veșnic. Iar viața cerească începe din lumea aceasta pământească, prin Botez, prin credința în Dumnezeu și prin legătura vie cu El. De viața spirituală a sufletului pe pământ depinde și starea lui de după moarte, precum și starea trupului după învierea de obște. Această viață spirituală este singurul lucru care trebuiește, este unicul necesar, este partea cea bună aleasă de Maria. Spre sfârșitul Evangheliei de astăzi se spune: „Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt” (Lc.11, 27).
Femeia din popor, căreia nu i se cunoaște numele, reprezintă pe toți credincioșii, reprezintă Biserica întreagă care va lăuda peste veacuri pe Maica Domnului când ascultă cuvântul Fiului ei. Femeia din popor L-a auzit pe Iisus și îndată a fericit pe Mama Sa, pe Maica Domnului. L-a văzut pe El și a lăudat-o pe ea, pentru că nu despărțea pe Fiul de Maica Sa. Femeia aceasta din popor ne arată înțelepciunea și comuniunea întru credință. Și anume, când Îl vedem pe El, pe Hristos Domnul, să ne gândim și la Maica Sa, când Îl lăudăm pe El, să lăudăm și pe Maica Sa. Femeia din popor ne arată că toată cinstirea, toată prețuirea, toată lauda pe care noi o aducem Maicii Domnului o aducem pentru că este Maica Domnului Iisus Hristos.
Maica Domnului, rugătoare nebiruită
Arătându-i mult respect și prețuire Maicii Sale, Hristos Domnul nu poate să nu asculte de mama Lui, nu poate să o refuze. Astfel, când este rugat de ea, Fiul ei săvârșește prima Sa minune, minunea schimbării apei în vin la Nunta din Cana Galileii. De aceea Biserica Ortodoxă o numește pe Maica Domnului „rugătoare nebiruită”, adică rugătoare nerefuzată. Drept urmare, orice slujbă se săvârșește în Biserica Ortodoxă, către sfârșit, la otpust, se spune: „Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale… și pentru ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi ca un bun și de oameni iubitor”. Maica Domnului aduce bucurie în viața noastră, aduce comuniune, prezență de mamă în mijlocul însingurării și înstrăinării noastre, cu rugăciunile ei izbăvind din moarte, adică din despărțirea de Dumnezeu, sufletele noastre. Mântuitorul Iisus Hristos nu uită de mama Sa nici chiar în ultimele clipe ale vieții Sale. Privind de pe Cruce spre ucenicul Său iubit, Sfântul Ioan Evanghelistul, Iisus îi spune: „Iată, mama ta” (In. 19, 27), iar arătând-o ucenicului pe ea, El îi spune ei: „Iată, fiul tău” (In. 19, 26). Astfel, în momentul morții Sale pe Cruce, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că Maica Lui după trup devine maică duhovnicească a celor care-L iubesc pe Iisus până la capăt, până sub Cruce. Ucenicul iubit, adică Sfântul Ioan Evanghelistul, reprezintă pe toți creștinii și toate creștinele care în vremuri de încercare mărturisesc pe Hristos, Îl iubesc pe El și nu se despart de El. Deci Mama lui Iisus devine mama lor duhovnicească, mama tuturor celor care-L iubesc pe El. Așadar, Mântuitorul Iisus Hristos ne încredințează pe Maica Domnului ca fiind maica duhovnicească a creștinilor. Iată de ce Biserica o pomenește în toate slujbele sale.
Născătoarea de Dumnezeu, ocrotitoarea familiilor
În această zi de pomenire a Adormirii Maicii Domnului ne rugăm Născătoarei de Dumnezeu să fie ocrotitoarea familiilor întrucât a născut fiu și știe ce înseamnă să fii mamă. Îi cerem să fie și ocrotitoarea fecioarelor, a tinerilor, a monahilor și monahiilor, întrucât ea este deodată maică și pururea fecioară. Ne rugăm Maicii Domnului în mod deosebit să păzească pe toți părinții copiilor care în anii grei de comunism s-au rugat ca ea să ocrotească ’,țara și poporul, turma și păstorul”. O rugăm să fie ocrotitoarea tuturor slujitorilor sfintelor altare, adică a arhiereilor, preoților și diaconilor, pentru că este Mamă de Preot, adică Maica Domnului Hristos sau Arhiereul Cel Veșnic.
Maica Domnului, fiind ocrotitoarea întregii Biserici, este și bucuria întregii Biserici. De aceea, ea are în calendarul ortodox 9 zile de pomenire (8 septembrie – Nașterea Maicii Domnului,
1 octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea în biserică a Maicii Domnului, 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, 2 iulie – Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului și 31 august – Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului), dintre care cinci zile însemnate prin culoare roșie.
Tuturor celor ce poartă numele de Maria sau derivate ale acestui nume le dorim ani mulți cu sănătate și fericire, spor în credință și în fapte bune, spre slava lui Dumnezeu și bucuria Maicii Domnului.
(† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)