Astăzi este prăznuit Sfântul Ioan Evanghelistul

Astăzi îl prăznuim pe Sfântul Ioan Evanghelistul, Apostolul iubirii, care ne-a lăsat cea de-a patra Evanghelie din canonul Noului Testament. Opera este o completare a celor trei Evanghelii sinoptice și descrie activitatea Mântuitorului în Iudeea și Ierusalim. Prin minunile relatate și cuvântările de înalt nivel dogmatic, Evanghelia Sfântului Ioan este o capodoperă a Noului Testament.
Referindu-ne strict la „întruparea Cuvântului“, putem spune că prologul Evangheliei scoate în evidență natura Creatorului (v. 14) și mijlocul prin care Dumnezeu intenționa să facă posibilă recrearea chipului Său în om (v. 5-14). Această parte a Evangheliei lui Ioan a avut o importanță covârșitoare la dezvoltarea doctrinei creștine a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Astfel, „începutul“ de la Ioan 1, 1 este anterior „începutului“ de la Facere 1, 1, care se referă la începutul acestei lumi. Cuvântul „era“ deja. Iisus Hristos este Cuvântul care a devenit Om. Conform lui Jeremy Duff, prologul este destinat să identifice pe Iisus Hristos ca Logos al lui Dumnezeu. Pe tot parcursul acestuia, evanghelistul Ioan descrie creațiunea ca un act împlinit. Succesiunea termenilor „Dumnezeu“, „Cuvânt“, „creație“, „viață“, „lumină“, „om“, „întuneric“ arată cât de importanți sunt aceștia în teologia Sfântului Ioan. Logosul apare ca sălaș și ca izvor al vieții. Lumina a fost întotdeauna un simbol al prezenței divine. „La Tine“, spune psalmistul, „este izvorul vieții“, prin „lumina Ta vedea lumina“. (Psalmul 36, 9).
Comentarii patristice
În teologia lui Origen există și un principiu, impuls inițial al unei acțiuni în care se află și cauza finală ce urmează începutului. Hristos este un model al tuturor lucrurilor create după imaginea lui Dumnezeu. Ne putem referi la Dumnezeu conform principiului de „arche“, spune Origen în „Comentariu la Evanghelia după Ioan“, Cartea întâi, p. 48.
Din perspectiva Sfântului Chiril al Alexandriei orizonturile se lărgesc foarte mult. Preocuparea acestuia este să arate că Fiul nu este o creatură, ci de o ființă cu Dumnezeu. Își îndreaptă scrisul împotriva ereziei ariene care îl declară pe Fiul creatură. Cuvântul lui Dumnezeu luminează tuturor celor capabili să primească lumina, numai Fiul lui Dumnezeu este lumina cea adevărată, conform Comentariului la Evanghelia Sfântului Ioan.
Sloyan Gerard arată că aceste prime versete ale Evangheliei sunt cheia la toate, adică înțelegem că face referire la toate evenimentele ce se vor petrece în viața Mântuitorului. Evanghelia asumă tot adevărul revelat poporului israelit. Deși sub formă de rob, de serv, el a fost plin de har și de adevăr arătându-și sfințenia mai ales prin minunile săvârșite printre oameni, pentru oameni.
Frumusețea imnelor liturgice
Cântările bizantine închinate Sfântului Evanghelist Ioan îl numesc pe acesta „fiul tunetului și temelia dumnezeieștilor cuvinte (…) începătorul cuvântării de Dumnezeu și propovăduitorul cel mai întâi al dogmelor adevărate ale înțelepciunii lui Dumnezeu“ (…) „păzitorul de feciorie“, conform Slavei de la Vohod. Alcătuită pe glasul II, această cântare exprimă aceleași lucruri ca și Evanghelia, și anume că „la început era Cuvântul“ și că prin „lumina adevărată“ ne arată „dreapta credința a Sfintei Treimi“. Slava pe glasul VIII de la Laude ne arată virtuțile Sfântului Ioan: „întocmai ca îngerii“ „iubitor de feciorie“ și „de Dumnezeu teolog“, care prin coasta Mântuitorului ne-a izvorât nouă viață veșnică.
Sedealna după Polieleu ne arată o adevărată teologie. „Rezemându-te pe pieptul lui Iisus, îndrăzneală ai dobândit ca un ucenic întrebând: cine este vânzătorul Tău Doamne? Iubit fiind foarte prealăudate prin pâine l-a adeverit pe acesta ție. Deci ca un tăinuitor al celor negrăite fiind, de întruparea Cuvântului înveți marginile, de Dumnezeu cuvântătorule apostole“, ne spune cântarea pe glasul VIII.
(Adrian Dobreanu)