Astăzi este Izvorul Tămăduirii, sărbătoarea închinată Maicii Domnului

În fiecare an, în Vinerea Luminată, prima vinere după Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii. Sărbătoarea care este închinată Maicii Domnului nu are dată fixă, ci este trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată, prima după Sfintele Paști. Slujba de Izvorul Tămăduirii adună mii de oameni de toate vârstele, credincioși care vin să ia apă sfințită, despre care se spune că ar tămădui orice boală, dacă este folosită cu credință.
O sărbătoare cu vechime
Izvorul Tămăduirii, această mare sărbătoare a creștinătății ortodoxe, are o istorie veche de 1.500 de ani, avându-și originea în perioada domniei împăratului bizantin Leon cel Mare. Pe când încă nu era pe tronul Bizanțului, Leon a întâlnit un orb pe care l-a luat de mână spre a-l călăuzi. Acest bătrân însă era un om luminat de Dumnezeu și neîncetat predica creștinilor că în pădurile imperiale sunt izvoare și lacuri ce sunt ocrotite de Maica Domnului, apărătoarea sihaștrilor din acele locuri. Tradiția spune că cei doi, afundați în discuțiile lor teologice despre marele praznic al Învierii Domnului, s-au rătăcit în acele sălbatice împrejurimi împădurite. Bătrânul i-a cerut lui Leon apă de băut, dar negăsind, s-a întristat. Atunci, un glas de sus i-a spus: „Nu este nevoie să te ostenești Leon, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea acesta! Și luând cu mâinile apă tulbure potolește setea orbului și apoi udă cu ea ochii cei nevăzători și se va cunoaște de îndată cine sunt Eu“. Minunea s-a petrecut în clipa în care Leon a făcut întocmai cum i s-a relevat de sus, și a descoperit într-o poiană un izvor miraculos cu „apă dumnezeiască“.
„Maica Domnului, ești aici! Te-am găsit!“
După ce și-au potolit setea, Leon i-a atins cu apă ochii orbului, care și-a recăpătat lumina. „Maica Domnului, ești aici! Te-am găsit!“, a strigat bătrânul cu lacrimi în ochi. Copleșit de minune, Leon a căzut în genunchi și a rostit: „Am văzut lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată… Aici este Izvorul Tămăduirii… fântâna dătătoare de sănătate“. Bătrânul înțelept i-a prezis lui Leon că, nu după multă vreme, va ajunge împărat. Prima grijă a noului împărat a fost să ridice o biserică în cinstea Maicii Domnului, lângă izvorul dătător de tămăduiri, cu apă miraculoasă. Biserica ridicată de Leon se vede și azi la Istanbul, numele nou al vechii cetăți a Constantinopolului. Puțin mai târziu, spune legenda, chiar împăratul Justinian (527-565), împăratul cel mare al Bizanțului, care suferea de o boală grea, a dobândit vindecare de la izvor. Mulțumind pentru aceasta Fecioarei Maria, el a ridicat o biserică și mai mare. Biserica zidită de împăratul Justinian a fost distrusă în anul 1453, de turci. Izvorul tămăduirii din timpul lui Leon se păstrează și în zilele noastre. Credincioșii care merg la Istanbul se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcție este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul ei se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.
De Izvorul Tămăduirii se sfințesc apele
Creștinii ortodocși merg azi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasma Mică. Termenul „aghiasmă“ vine de la cuvântul grecesc „aghiasmos“, care își are originea în cuvântul „aghios“ (sfânt). „Aghiasmos“ se poate traduce și că slujbă de sfințire, dar și ca apă sfințită. Astfel, atunci când spunem „voi face o aghiasmă“, înțelegem slujba, iar când spunem „voi bea un pic de aghiasmă“, ne referim la apa sfințită. În vorbirea populară, aghiasmei i se mai spune și aiasmă. Cuvântul aiasmă vine de la iazmă. În DEX, cuvântul iazmă, iezme, cu sensul de „arătare urâtă și rea, nălucă, vedenie“, este indicat cu etimologie necunoscută. În sprijinul acestui punct de vedere s-a oferit următoare explicație: atunci când preotul sfințește apa, la sfârșit, cântă troparul „Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău“. Când se cântă troparul, preotul stropește pe credincioși în cele patru puncte cardinale cu apa sfințită, spre alungarea „celui potrivnic“, adică a celui rău, a celui urât, care este nălucă, vedenie rea, satana. De la acțiunea stropirii cu apa sfințită și rostirea cântării ei, s-a reținut în popor scopul urmărit prin aiasma – aiazma – iazma, de a alunga „arătarea urâtă și rea“, adică duhul cel rău, satana.
Izvorul Tămăduirii în iconografie
În icoana sărbătorii Izvorul Tămăduirii, Maica Domnului și Hristos se află într-un bazin asemănător cu o cristelniță, vasul în care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentată cu mâinile înălțate, semn al rugăciunii, iar Mântuitorul binecuvântând cu ambele mâini, ca răspuns al rugăciunilor maicii Sale. Din bazin izvorăște apa care are darul tămăduirii bolilor sufletești și trupești. Aceasta icoană exprimă ideea că Fecioara L-a născut pe Hristos, Care este Dătătorul apei vii a Duhului. De altfel, însuși Hristos i-a spus femeii samarinence: „De ai fi știut darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce zice ție: dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la Dânsul și ți-ar fi dat ție apa vie“ (În. 4, 10; În. 7, 38).
Obiceiuri din popor
În această zi, la biserici se oficiază slujba de sfințire a apei, sau Agheasma Mică, pe care oamenii o beau dimineața, pentru întărire trupească și sufletească.
Mulți creștini merg astăzi la mormintele celor dragi pentru a da de pomană, a îngriji locurile de veci și a-și aminti că ceea ce au fost cândva cei morți vor ajunge și ei atunci când luminarea vieții se va stinge.
Astăzi se face sfințirea apei mici, în biserici sau în fântâni și izvoare, iar în unele părți, preoții fac și botezarea caselor credincioșilor cu apă sfințită.
Sărbătoare la mănăstirea „Sâmbătă de Sus“ de lângă Făgăraș
Mănăstirea „Sâmbătă de Sus“ are hramul „Izvorul Tămăduirii“, care este una dintre cele mai mari sărbători creștine ale Ardealului. Acolo unde astăzi se înalță Mănăstirea Sâmbăta a fost mai întâi izvorul. Cu mult mai vechi și decât biserică, și decât mănăstirea. Izvorul a fost găsit de oameni acum 500 de ani într-o poiană. De cum l-au găsit, au început tămăduirile, multe miraculoase, pentru cei ce i-au băut apă. Și i s-a spus Izvorul Tămăduirii. Abia 100 de ani mai târziu, uimit de puterile apei, Constantin Brîncoveanu a ridicat aici, în 1696, o splendidă bisericuță în piatră și o mănăstire. A adus de peste munți călugări și dascăli și a făcut o școală de grămătici, alta de zugravi și o tiparniță, pe moșia lui din Făgăraș, unde își ridicase și un palat. (Monitorul Expres)
Astăzi este hram la Biserica „Sf. Nicolae” din curtea Spitalului Vechi din Suceava
Biserica „Sf. Nicolae” din curtea Spitalului Vechi din Suceava sărbătorește vineri al doilea hram, de Izvorul Tămăduirii.
În curtea Spitalului Vechi „Sf. Ioan cel Nou” Suceava cu câțiva ani în urmă a fost ridicată o biserică ce are rolul de alinare a durerilor celor aflați în suferință, pe un pat de spital, dar nu numai. Această bisericuță pare o bijuterie în interior, este foarte îngrijită, cu multe flori și o catapeteasmă foarte frumos sculptată.
Biserica are două hramuri, în ziua de Sf. Nicolae și în ziua de Izvorul Tămăduirii. Nu este întâmplătoare această alegere, pentru că Maica Domnului este mijlocitoarea noastră, a tuturor spre Dumnezeu și ea poate fi numită ca „izvor al tămăduirii” pentru noi cei păcătoși. Cei care își pun nădejdea în Ea nu se poate să nu reușească.
Programul slujbelor
Astăzi, 17 aprilie, între orele 7:00 – 13:00, se vor oficia Utrenia, Acatistul Maicii Domnului, Sfânta Liturghie, Cuvânt de învățătură, Taina Sfântului Maslu, Agheasmă. În jurul orei 12:30, se va face o procesiune în curtea bisericii cu racla în care se află fragmente din moaștele mai multor sfinți. În biserică se află și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care este de mare folos celor care cred în puterea Fecioarei Maria, ca mijlocitoare în fața lui Dumnezeu și a fiului ei, Iisus Hristos. Sfântul lăcaș adăpostește racla cu moaște de la peste 70 de sfinți. În ziua de hram a bisericii, zeci de suceveni vor alege să participe la Sfânta Liturghie ce va fi oficiată tot de un sobor numeros de preoți. Izvorul Tămădurii, în vinerea din Săptămâna Luminată, este un prilej de sfințire a apelor și de dat de pomană de sufletul celor răposați. (D. M.)