Biserica sărbătorește astăzi, la 40 de zile după Înviere, Înălțarea la cer, ultimul eveniment din activitatea activitatea pământească a Domnului. Nașterea și Înălțarea sunt cele două punți care leagă creatura de Creator, pământul cu cerul, care împacă pe credincios cu Dumnezeu. Cele două evenimente alcătuiesc axa creștinismului și calea de lumină pe care trebuie s-o și mărturisim pe Hristos, ca Domnul și Stăpânul lumii.
Sfintele Evanghelii descriu simplu evenimentul Înălțării Domnului. Iisus a adunat pe ucenicii săi în Betania, pe vârful unui munte numit al Măslinilor. Timp de 40 de zile, de la Sfintele Paști, Iisus se arătase de mai multe ori Apostolilor Săi și îi convinsese de realitatea Învierii Sale. Acum i-a încredințat că El este cu adevărat, cerându-le să verifice cu simțurile, că nu văd o nălucă și mâncând “o bucată de pește fript și o parte dintr-un fagure de miere” (Lc. 24, 42) și adăugând: “Și iată Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi, însă, ședeți în cetatea Ierusalimului, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus” (v. 49). Sfântul Evanghelist Matei este și mai precis privind trimiterea Apostolilor la propovăduire: “Iar cei 11 ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Și văzându-l, I s-au închinat, ei, care se îndoiseră. Și apropiindu-se de Iisus, le-a vorbit zicând: ‘Datu-mi-s’a toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh’” (Mt. 28, 16-19).
Cartea Faptele Apostolilor adaugă faptul că pe când Iisus se înalță la cer, doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare au stat lângă apostoli și le-a zis: “Bărbăți galileeni, de ce stați și priviți la cer? Acest Iisus care s-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum l-ați văzut mergând la cer” (F. A. 1, 11).
Acestea zicând, Domnul s-a înălțat la ceruri, ținând mâinile întinse peste ei, ca o ultima binecuvântare, iar un nor venind L-a ascuns de ochii lor. Deși prin Înălțarea Domnului, activitatea Sa pământească lua sfârșit, Iisus a spus Apostolilor chiar în momentul Înălțării: “Iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor” (Mt. 28, 20), adică cu noi, toți cei botezați în numele Lui. El s-a înălțat pentru a trimite în lume pe Sfântul Duh, așa cum promisese: “Voi ruga pe Tatăl să vă trimită un alt Mângâitor ca să fie cu voi în veac” (In. 14, 16)… care “vă va aduce aminte de toate câte v-a spus” (v. 26). Acest lucru se va întâmpla zece zile mai târziu, de Rusalii sau Cincizecime, când, prin pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, aceștia s-au transformat din oameni timizi și simpli în misionari îndrăzneți și pricepuți care au răspândit cuvântul Evangheliei în toată lumea.
Înălțarea Domnului ne întărește credința ca Iisus va reveni iarăși, în glorie, așa cum au spus cei doi îngeri, așa cum L-au văzut Sfinții Apostoli înălțându-se și, apoi acoperit de nor; este norul din care a vorbit Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, este norul care a învăluit pe Iisus și pe cei trei ucenici pe Muntele Toborului; este norul pe care va veni Dumnezeu pentru mărirea Sa să judece vii și morții la sfârșitul veacurilor. (din Sinaxar: Viețile Sfinților)





