Ori de câte ori aud despre câte o achiziție a vreuneia dintre echipele care mimează intenția de performanță, devin brusc suspicios, cu atât mai mult cu cât nici măcar unul dintre cei achiziționați de echipele noastre cu pretenții nu vine dintr-un loc obișnuit, unde se muncește cinstit și unde câte unul mai talentat e în căutare de un salariu mai măricel. Nu, nici vorbă. La noi, toți neisprăviții de toate originile și culorile vin neapărat de la echipe de top continental, deci mondial, și fără excepție au fost niște talente de mare excepție. Ghinionul lor, al tuturor și al fiecăruia în parte, a fost că erau în aceeași grupă la pitici sau la juniori IV la PSG, Barcelona ori Ajax, hai, și Porto!, fie cu Ronaldo, cu Dembele ori măcar cu Weah ăla micu’.
Oarecum pentru echilibru, sunt repatriați și eroi naționali al căror parcurs în străinătate a expirat, de regulă înainte de a începe. Plecați pe post de mari promisiuni, vopsiții au fost rapid depistați ca niște fraude ambulante și expediați cât de repede a fost posibil, dacă nu înapoi acasă, atunci măcar sub formă de împrumut pe la alți fraieri.
Finalul e mereu același: vopsiții revin, iar cumpărătorii văd în ei (sau încearcă să-i sperie pe ceilalți cu gogorița asta) providența întruchipată, aducătorul de trofee măcar fără replică. Așa a fost ratatul de Chiricheș la FCSB, de nu mai știe Gigi cum să-i facă vânt, așa a fost ratatul de Moruțan pentru Rapid („un pas decisiv către câștigarea titlului”!), așa cică e ratatul de Pușcaș pentru Dinamo („omul de gol care ne lipsea pentru a fi siguri de titlu”!).
Drept să vă spun, aproape că m-am bucurat să-l văd repatriat pe ăsta din urmă: în așa aglomerație de ratați, era păcat să nu aibă și Dinamo panarama ei.
