Asta are, aia n-are, care e câștigătoare?

Am intrat în partea finală a parodiei de campionat național de fotbal, cea în care se vor stabili echipele care urmează să reprezinte România în cupele europene, dar în care vom afla și numele nefericitelor care vor lua calea sălbăticiei din liga secundă. Se încheie un nou sezon fotbalistic în care lista eșecurilor este atotcuprinzătoare, în timp ce aceea a reușitelor rămâne imaculată. În mod evident, jucăm altceva decât absolut tot restul lumii, performerele de oriunde întrecându-se în spectacol generat de golurile tot mai multe de la un sezon la altul, în timp ce la noi câștigătoarele se aleg dintre cele cu curul cât mai mare, astfel încât să umple tot spațiul porții. Băieții, pe care parcă niște dușmani îi obliga să se îmbrace din când în când în chiloți și tricouri, par aduși în iarbă parcă împotriva voinței lor, ceea ce nu-i împiedică să viseze fel de fel de bazaconii, cum ar fi transferurile la echipe chiar de fotbal din lumea largă. Evident că nu li se întâmplă, iar ei îmbătrânesc la fel de urât precum au jucat toată viața lor. Patronii sunt foarte fericiți că le funcționează aceste mizerabile spălătorii de bani, iar ei devin persoane publice, chiar dacă pentru foarte mulți dintre ei limba română este un handicap insurmontabil. Nu-i nimic, se compensează prin tupeu! Forurile diriguitoare, FRF și LPF,sunt niște deversoare pentru toți incapabilii și frustrații din domeniu, atât de deștepți și ei, încât au reușit să dea nume perfect identice ca sens celor două competiții absolut opuse ca semnificație: play-off și play-out! Șeful FRF spune numai prostii fără sens, în timp ce pe ăla de LPF, în rarele-i apariții, mă aștept să-l văd mugind! Arbitrii, pe lângă că sunt hoți și/sau incapabili, mai sunt și conduși de un grecotei căruia i se rupe într-un mare fel de tot ce fluieră ăștia. În plus, toți fug de Satana, care are și un nume de cod: VAR! Totul e atât de aiurea, făcut la plesneală, încât în timp ce se disputau ultimele meciuri, nimeni nu știa să spună cum se va desfășura barajul. Era, adică, o albaneagra, în care câștigătoarele urma să fie desemnate de bunul Dumnezeu, nu de regulile fotbalistice, care nici nu există!