Manifestările prilejuite de sărbătorirea celor 620 de ani de la atestarea documentară a Cetății de Scaun și a Sucevei, organizate la sfârșitul săptămânii trecute de către Ministerul Culturii și Cultelor, Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, Primăria și Consiliul Local al Municipiului Suceava, Consiliul Județean și Complexul Muzeal Bucovina (CMB), s-au încheiat duminică seara cu impresionantul spectacol al asediului Cetății Sucevei.
Un record în privința prezenței publicului
Deși programat pentru ora 17:00, spectacolul a început cu o întârziere de cca. 50 de minute cu motivația (nemărturisită, dar aflată de noi din culise și care s-a dovedit justificată) că efectele pirotehnice vor fi mult mai gustate de public pe întuneric.
Organizatorii și realizatorii spectacolului au înregistrat însă un record în privința prezenței publicului în Cetatea de Scaun, apreciat la cca. 3000 de spectatori.
Un număr impresionant de autovehicule se înșiruia atât pe drumul către cetate, cât și pe cel care duce către satul Lisaura.
Întregul platou al cetății, drumul de acces de pe marginea șanțului de apărare și podul de intrare în cetate erau ticsite de omeni.
Câteva mii de spectatori, de toate vârstele, încercau să ocupe locuri care să le permită o cât mai bună vizionare.
Jandarmii și polițiștii dirijau publicul și supravegheau cu atenție această mare de oameni.
Fără riscuri
Deși terenul șanțului de apărare, în care s-a desfășurat spectacolul, era noroios, frământat de copitele cailor încă din timpul repetițiilor, lucrurile s-au desfășurat potrivit scenariului.
Exceptând câteva sincope de sonorizare, totul a decurs așa cum au prevăzut realizatorii.
Vali Vasilescu, autorul scenariului și coordonatorul întregii echipe de cascadori, actori și pirotehnicieni (în total cca. 100 de protagoniști) a asigurat publicul, înainte de începerea spectacolului, că totul este regizat și nu există riscul să se întâmple ceva neprevăzut.
Povestea unui bătrân
Spectacolul a constat în povestea unui bătrân (actorul botoșănean Marius Rogojinschi) care, stârnit de nepoți să le povestească despre războaiele purtate de Ștefan cel Mare, și-a amintit de lupta de la Războieni în care sultanul Mahomed al II-lea a reușit să învingă oastea moldovenească.
Scenele s-au derulat de la momentul înfrângerii și retragerii moldovenilor (cu o cascadorie spectaculoasă în care corpurile unor oșteni moldoveni au fost târâte în goana cailor dincolo de uriașa cortină întinsă peste șanțul de apărare), iar Ștefan cel Mare, ajuns sub zidurile Cetății Sucevei, și-a îndemnat oștenii să reziste. Postelnicul Șendrea s-a pregătit să facă față înfruntării cu dușmanul cu luptători adunați pe ziduri, cu arcuri și săgeți, cu bolovani și catran încins.
Canonadă și efecte pirotehnice
Oastea turcească a adus tunurile trase de cai și le-a așezat în fața zidurilor cetății, începând canonada. Efectele pirotehnice au fost într-adevăr spectaculoase: tunurile scoteau flăcări și fum, jeturi de scântei luminau zidurile „lovite” ale cetății, exploziile din incintă aruncau oștenii în aer.
Lupta a continuat cu asaltul cetății cu scări de asediu, apărătorii vărsau catran asupra asediatorilor, poarta a cedat în cele din urmă sub loviturile de berbec, iar moldovenii au ieșit să dea piept cu dușmanii. Finalul a fost însă în favoarea moldovenilor: Ștefan cel Mare a sosit cu oastea și i-a pus pe fugă pe turci.
Înfruntând frigul, spectatorii nu s-au mișcat timp de o oră de pe pozițiile „cucerite” până la sfârșitul spectacolului, care s-a încheiat cu un foc de artificii care simboliza victoria.
O reușită a organizatorilor și realizatorilor spectacolului, pe care, așa cum a mărturisit la final directorul CMB, Constantin-Emil Ursu, își propun să-l reediteze.
