Așa cum se tot întâmplă de vreo doi-trei ani încoace, și în 2019 a continuat asaltul celor trei sau patru domni care se declarau încă de la începutul deraierii lor „tulburați” de ceea ce se întâmplă în sfântul șanț de apărare al sfintei cetăți a lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Cei care sunteți, sau nu, la curent cu tărășenia, poate n-ați aflat că până și în ziua deschiderii celei de-a IX-a ediții a Festivalului, adică vineri, 23 august, la o instanță de judecată suceveană a avut loc o nouă înfățișare dintr-un proaspăt proces pe care tulburații l-au intentat lumii în general, prin care solicită interzicerea nu doar a Festivalului Rock, ci și a celui Medieval, ba chiar și a celui moto, Bucovina Motor Fest! Ar mai fi, zic eu, de închis stadionul, mall-urile și cinematografele, că și prin aceste locuri mișună satanele!
Festivalul din acest an a avut câteva momente grele, începând cu retragerea pe diverse motive a unora dintre grupurile cu care se ajunsese inițial la înțelegeri, afișul evenimentului suferind modificări mai multe și mai dese decât în toate celelalte ediții la un loc. Ultima și cea mai dramatică a avut loc chiar în ziua deschiderii.
În loc de Skindred cântă… spectatorii cu brățări!
Exact când se pornea Festivalul, cu mulțumirea finalizării pe deplin reușite a acestuia de către cei care muncesc câte un an pentru cele 3 zile de bucurie pe care ni le aduc (adică Ion și Andi Drăgușanul, Emil Ursu și Mihnea Blidaru) o veste a sosit ca trăsnetul: galezii Skindred nu mai pot veni din cauza îmbolnăvirii grave (ceva asemănător cu Salmonella) a unui membru al grupului, internat deja! Ce-i de făcut? De unde iei azi un grup care să cânte mâine!? Simplu: din public! Aici începe o poveste absolut fabuloasă. Așadar, Ion Drăgușanul, părintele Festivalului, era foarte supărat că un grup mult iubit, și care cântase aici acum doi ani, Implant Pentru Refuz, se afla în vacanță, ați ghicit!, la Suceava. Supărarea lui Ion era produsă de faptul că membrii grupului își cumpăraseră abonamente, ca tot omul, și se aflau atunci chiar în incintă, ca simpli spectatori, cu soții, cu copii, ba și cu brățări albastre la mână. „De ce nu ați cerut invitații? Cine să le merite mai mult ca voi?”, i-a întrebat Ion, răspunsul fiind stupefiant: „N-am vrut să vă deranjăm, că știm câte aveți pe cap cu organizarea!”. Dacă am fi la fotbal, trofeul fair play ar fi al lor. Au acceptat absolut fericiți oferta de a urca pe scenă seara următoare, în loc de Skindread. Pasul următor a fost trimiterea unui microbuz la Sibiu, unde aveau instrumentele. Și aici s-a înregistrat un record: microbuzul a plecat din Suceava la ora 23.00, iar dimineața la ora 9.00 era înapoi, cu tot cu scule. Mai mult, asta i-a prilejuit lui Ion Drăgușanul remarca, absolut corectă, că poate a fost mâna Domnului să ajungem să facem o „seară de rock românesc”, așa cum a fost la majoritatea edițiilor. Deci tot răul spre bine. Iar IPR au fost realmente eroi.
Prima zi: 6 grupuri din 4 țări
Anul trecut s-a montat o scenă și în parcare, pe platoul Cetății, pentru debutanți, urmând ca cei mai buni (în principiu un singur grup) să fie invitați anul acesta în șanț, pe scena principală. Nu știu cum s-a făcut, dar în loc de unul au fost alese 3, câte unul pentru fiecare seară. De aceea, deschiderea ediției 2019 a făcut-o unul dintre acestea, Blackout, din Cluj, orașul din care vin vreo trei sferturi din grupurile prezente. Au urmat bucureștenii numiți Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut, grup cu vreo 5 ani de activitate. Trio-ul Mother’s Cake din Austria mi s-a părut mai dur decât în urmă cu doi ani (când mai cântase aici), poate sub influența grupurilor cu care a făcut turnee ca supporting band, Anathema și Wolfmother. Din Norvegia au venit Leprous, pe care i-am întrebat cu ce prilej și-au găsit așa un nume. Răspunsul a fost neașteptat: „Eram tineri și proști!”. Acum au mai crescut nițel! Au fost mai blânzi decât mă așteptam, adică invers decât austriecii. Tesseract, grup (dacă vă vine să credeți!) din Milton Keynes, Anglia, a impresionat prin calitatea sound-ului, fiind evident o muzică pentru care trebuie să ai ceva antrenament pentru a o aprecia pe deplin. Pe lângă asta, „tesseract” înseamnă în traducere prisma cubică sau tetracub, o bazaconie pentru matematicieni din ăia grei. Despre Lună Amară, care a încheiat prima seară, nici nu are sens să vorbim prea mult, grupul fiind prezent la fiecare ediție și având nenumărați fani devotați, iar Mihnea Blidariu un muzician de excepție și un showman tot așa.
Seara românească
Devenită „seara românească” din cauza (sau datorită!) absenței grupului Skindread, dar și pe baza adoptării fără rezerve a Alternosferei (care are în componența actuală numai români), cea de a doua seară a BRC a debutat cu Paradox Theory, din Constanța, și ei selectați pe baza prestației de pe scena mică, din 2018. Copiluții au progresat, e clar, dar la fel de clar e că mai au de tras. A urmat Toy Machines, Andi Drăgușanul venind realmente cu o surpriză: 6 piese noi din totalul de 8 cântate. Mă rog, printre „noi” era și una străveche, pe care taică-su îl tooot ruga să o introducă în set list. A făcut-o acum, și zău că a sunat minunat. Ar mai fi de remarcat și orchestrațiile mai elaborate, la care, zice tot Drăgușanul tatăl, și-au adus contribuția cei mai noi doi membri ai grupului, absolvenți de Conservator. Grimus din Cluj este grupul al cărui fan eu m-am declarat de la prima lor apariție aici, acum câțiva ani. Profesioniști fără fisură, cu un vocalist fabulos, Bogdan Mezofi, Grimus fac de fiecare dată un spectacol total. L-au făcut și acum, parcă și mai al naibii ca altădată. Tot din Cluj, desigur, Relative, cu un sound tot mai bun de la an la an și cu o prezență scenică formidabilă. Și ei vin an de an, iar noi nu ne mai săturăm de ei. Despre Implant Pentru Refuz am spus deja ce era de spus la început. Acum, nu-mi rămâne decât să le mai aduc încă o dată mulțumiri din suflet pentru gestul lor de mare noblețe. Și pentru muzică de o calitate fără fisură. Seara românească s-a încheiat cu Alternosfera, mereu încântători și parcă tot mai iubiți de la un an la altul. Așa cum a spus și prezentatorul, în public erau unii care veniseră pentru Toy Machines, alții pentru Grimus ori IPR, dar cu siguranță că toți, absolut toți cei prezenți veniseră pentru Alternosfera.
Închei aici cronica primelor două seri, că am de luat pastilele de gât… fiindcă mă duc să prezint, acușica, ultima seară de BRC 2019, a cărei cronică o veți găsi în ziarul de mâine.
