„Așa ș-așa, mai de vară…!!!”

Dinamo și-a dus la bun sfârșit planul strategic conceput cu mult timp în urmă: s-a antrenat temeinic în câteva meciuri oficiale pentru a nu se face complet de râs într-un meci amical!! Asta nu face decât să demonstreze o dată în plus că trăim într-o lume, doar a noastră, pur românească, perfect răsturnată. De aici, decurge de la sine o întrebare logică: dar dacă, printr-un lanț de minuni succesive, Dinamo s-ar fi nimerit să întâlnească Barcelona într-o competiție oficială, cum s-ar fi pregătit pentru acest meci, dacă ei în oficiale pregătesc amicalele? Ar fi considerat partida cu Barcelona „un util antrenament” pentru confruntările de larg interes comunal cu alde Chiajna!? În sfârșit, să lăsăm speculațiile deoparte și să vă spun că, prins cu obligațiile de gazdă, am văzut meciul „printre picături” (că sticlele erau cu picurător!), astfel încât, în minutul 4, aruncând un ochi către ecran, m-am mirat cu glas tare: „Băă, minune! E minutul 4 și e încă 0-0! Înseamnă că Dinamo e-n formă maximă!”. Nici n-am terminat bine de grohăit, că Messi le-o și dăduse în ațe. De unde concluzia că nu-i bine să te repezi la afirmații tranșante când e vorba de fotbal românesc, și mai ales de Dinamo. Cum ziceam, prins cu treaba, am văzut, pe sărite, poate vreo 50-55 de minute din meci. Dar, de câte ori că uitam la televizor, mingea era la Barcelona. Faptul că nu ne-a mai dat decât un gol, în minutul 91, îi va face, desigur, pe cei mai entuziaști dintre „câini” să mârâie că „timp de 87 de minute am fost egali cu Barcelona”! Da’ de ce nu timp de 90, dacă le adăugăm pe cele 3 dinaintea primului gol!? De aici, deduc că Dinamo a fost o gazdă bună, barcelonezii având o ședere plăcută în România… că altfel le dădeau vreo 8, ca ălora de la Casablanca, săptămâna trecută. Ca să înțelegem ce am văzut, îl citez încă din titlu pe genialul puști de vreo 8 ani care, întrebat de Realitatea TV cum i s-a părut meciul, a zis: „Așa ș-așa, mai de vară, că dacă jucau cum știu ei, ne dădeau vreo cinci”.